breaking point

adevărul tău e că nu există abstinență. doar inerție. prețul lucidității e castrarea voinței. la fel ca în dependență nu știi să spui nu deși toți terapeuții din lume îți spun că ăsta e un pas necesar spre vindecare. vindecarea nu există. e doar o formă de socializare. oamenii cer tot de la tine. li se pare prețul normal. pentru încrederea investită. ori penitență. la rândul tău faci pe plac tuturor. nu poți spune nu. vrei să repari dintr-o dată toate greșelile. să ai mintea ocupată tot timpul. și vine un singur moment. unul fără întoarcere când adevărul te lovește în moalele capului mai ceva ca o fractură de peroneu după o beție vârtoasă: în ochii lor nu ești decât același bolnav. aceeași brânză bună-n burduf de câine. admirația lor nu e decât o formă febrilă de a profeți căderea. de a-și hrăni omenescul. de a nu face degeaba umbră pământului dacă vor spune am avut dreptate era previzibil. în ochii tăi nu ești decât o bovină însămânțată artificial. stai pe marginea patului și te întrebi cum e ok: să simți mâna alunecoasă prin rect ori să te anesteziezi bine să te trezești buimac și s-o iei de la capăt. fără să mai conteze că ești gestant cu o moarte.