chanson d'if

nu-mi prea păsa de femeia ce ieșise la poartă și-mi striga nenorocitule ai rupt lumânările nici de bătrânul care plivea ceapa încercând să-și vindece hemipareza eu striveam crizantemele cu disperarea unui soldat belgian ce așteaptă miracolul de la dunkirk îmi spuneam că un mormânt fără felinare e ca o casă fără femeie când scaperi chibritul și lumina începe să pâlpâie în dreapta și-n stânga e ca și cum te-ai îngropa între sânii unei femei iar totul în jur începe să miroasă a sex a himen și bauxită * bărbatul de lângă mine spunea cu jumătate de gură când ai timp mai pune și tu pământ proaspăt că ăsta e galben și tare ca dracu administratorul cimitirului făcea complice cu ochiul nu-i nimic se rezolvă mâine se sapă o groapă nouă și-atunci o s-avem din belșug pământ proaspăt și negru ca cerul gurii unui câine de stână ne frecăm bucuroși mâinile așteptăm mâinele ca bătrânii dîn sat mașina cu pâine * loc mai bun nu găsești să te obișnuiești cu abandonul toate structurile locuite și-au luat ferestrele-n spinare celor ce nu mai sunt își arată curul ca niște scoțieni beți ce urlă for auld lang syne my dear prin iarba înaltă melcii s-au lepădat de cochilii bătăile inimii devin o arsură electrică umbra mea se transformă-n marsupiu în care adorm liniștit zilele-mi seamănă tot mai des cu un vânat pe care-l eviscerez cît mai departe de zonele populate să nu-i întărât pe cei ce nu mai au timp * dacă aș fi avut șansa s-o iau de la capăt m-aș fi făcut bucătar la psihiatrie seara aș fi făcut paste cu ton nimeni nu s-ar mai fi asfixiat cu bucăți de carne așa cum se mai întâmplă celor ce și-au pierdut mințile din cauza oamenilor aș fi avut o femeie cu sânii ca niște fructe de baobab strânsoarea coapselor ei ar fi fost de ajuns să mor neștiut ca abatele faria