to london with la

să vă fie bună ziua și noaptea și ziua următoare mă uit la mîinile mele și nu au nimic de spus mă uit la picioarele mele nu au niciun drum nici măcar umbra mea nu vrea să vorbească deși am educat-o e drept mîinile mele nu vorbesc pentru că tremură și asta le ia tot timpul picioarele mele nu au nici drumuri noi și nici urme inima o ia și ea razna se cațără pe cireșul din fața balconului face bungee jumping în toată această nebunie mă trezesc văd că în mine nu mai ascultă nimeni și-atunci ies noaptea în lesă știu nu mă piș decît acolo unde îmi spune stăpînul nu rod mobila oase ori haine purici nu fac decît atunci cînd dau lovitura cu vreun articol astăzi mi-e frică stau ghemuit într-o țeastă poate fi țeasta șoferului care-a murit acum patru zile strivit de tren mă uitam la creierul lui împrăștiat pe cîmp mă întrebam la ce se gîndește s-a mai dus un mit eu credeam că atunci cînd mori îți faci toate nevoile involuntar ei bine nu e așa cînd ai dat ortul popii fără să vrei totul se întîmplă curat pe margine trei patru femei care-au văzut totul spun o rugăciune apoi aprind o lumînare pe care oricum n-o pun la căpătîiul tău pentru că nu vrea legistul și oricum nu se știe cînd vine furtuna în sat să presupunem că aș ajunge în rai(mult nu mai am) ce i-aș putea spune acestui doamne-doamne ca să mă ierte? aș putea încerca un înger din la la la îngeri verzi pe pereți sau pur și simplu să-i zic dă-mi un singur om că iadul e mai simplu în doi