r.i.p

ieșisem de la proba de filosofie puteam să fac rime puteam să fac orice luasem 10 pentru că mi-a căzut prima și ultima pagină pascal și eliade apoi am aflat era un zvon că ai murit cînd te-am văzut îmbrăcat în costum de mire zîmbind mi-a venit să te iau la palme să-ți zic lasă vrăjeala și vino la masă tot satul era adunat am înțeleles oricît te loveam tu zîmbeai erai maestrul glumelor idioate dar nu cred că pentru asta se adunase tot satul mai ții minte joia se dădea apă caldă spălam șosete flaușate la greu erau ierni în care șosetele noastre uitate au fost legende le uitam pe caloriferul de fontă pînă se făceau scrum în sala de dușuri era o masă cu o perdea ne ascundeam tot timpul acolo fetele de la catolic făceau duș în chiloți și maieu sincer nici nu știu ce să-ți spun eu aici tu dincolo poate mai ții minte seara în care făceam întrecere care înfige în ușă baioneta mai adînc a venit pedagogul și ne-a luat ușa o noapte întreagă-am dormit ca niște iepuri cu o pătură în loc de ușă uneori îmi vine așa o sfîrșeală că sunt conștient mă leg la ochi și aștept dimineața ca pe un glonte izbăvitor dar al dracului glonte mă face să tremur nu mor ții minte sorine ziua de vineri cînd invariabil ca nichita stănescu aveam macaroane cu brînză și noi ne luam la întrecere 39 de gărgărițe 28 de gărgărițe cine avea mai puține trebuia să dea de băut sau mă întreb dacă ai făcut dragoste cu alina pentru că eu cînd am făcut optșpe ani am primit de la ea un lănțug de aur înfășurat pe un pachet de lm și-n seara aia am reușit doar să-i mîngîi sînii mi-ai zis în seara aia sorine că pleci io cred că te-ai prins că partea cea mai frumoasă din moarte e că te trăiesc alții dar dă-mi voie să mă revolt la dracu-ți spuneam te-ai născut cu o zi înainte în același salon de ce dumnezeu a trebuit să fiu ultimul care te vede în viață știu în noaptea aia mi-ai spus că pleci la muncă-n irlanda îmi venea să te tai că tu poți și eu nu tîrziu am înțeles tîrziu că viața e un loc de muncă la care te prezinți ca un electrician fără verighetă