the church of salvation

cîteodată mai bat sfios la ușa cerului întreb peltic dacă sorin e acasă dacă are voie afară să jucăm castelul o femeie cu nume de pescador îmi răspunde că are pojar dar să nu-mi fac griji acolo orele în care se moare sînt respectate cu strictețe altfel copiii s-ar opri brusc din creștere există o zi de obicei spre sfîrșit în care scuip bărbătește în palme și mă apuc de înlocuit distanțe de parcă aș înlocui șine vechi de tren se anunță temperaturi extreme între oameni las spații pentru contracții mă apuc să cresc asfaltul pînă devine un drum al meu și numai al meu mă joc de-a cine clipește primul cu soarele am un loc secret în care plantez bulbi de zambile pentru mama tot eu le calc în picioare pentru că m-a plesnit cînd am rămas corijent la mate mi-am pierdut toate cheile în zăpadă și-acum aștept toată viața să vină tata ca să-mi deschidă am învățat meserie pe ascuns de la bunicul meu acum pot da înapoi timpul de cîte ori vreau astăzi am șase ani la micul dejun tai luna felii întind pe ea miere de salcîm în cană torn calea lactee și puțină cacao bat de trei ori în lemn arunc peste umăr potcoave îmi desenez pe frunte o stea apoi intru-n oglindă zilele mele sînt un șantier în lucru merg pe furiș alături de frate-miu printre orele scurse furăm țevi de plastic ne facem pistoale cu nouă guri ca-n mărgelatu la cornete de hîrtie nu m-am priceput niciodată împrumut de la alții și trag la întîmplare în umbre dacă aș avea chef aș putea fi humpty dumpty căzut de pe un zid de carne nici toți caii nici toți oamenii și nici toate femeile regelui n-ar putea să mă facă la fel cum am fost cu toate acestea preferabil uitării este mimarea iubirii de sine de mîine o să-mi scot tiptil inima cînd încă doarme în loc voi pune un zar mă voi muta într-o ghindă și mă voi numi întîmplare