Emilia Dina

Pe-o ulicioara-ngusta si umila E curtea unde-am stat fiind copila; Cu razele de soare prin vechii ei copaci O, curtea mea batrana, ia spune-mi, ce mai faci? Trecut-au anii iute, ca unda unui

Mai spune-mi, mama, ca sunt copil ca am copilarie sa ma bucur deplin; ca stiu cantul ce mi-l cantai, ca stiu visul ce l-ai avut si-l ai; ca am gandirea dar si varsta ce de copil

De crezi ca-n lume nu-i iubire Nu ai motiv; orice\'ar veni, Nu fi mahnit; tu ai o mama, Care in veci te va iubi. Fii, dar, copile, fericit Atata vreme cat traieste. Tu ai un dar nepretuit O

Ploua cu picaturi de argint in sufletul sobru al timpului pentru ca nu a stiut sa se resemneze... Ploua... cerul plange necontenit cu lacrimi de stele in singuratatea care i-a mai ramas din

Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si

\" acum nimic nu mai am \",durerile sau spulberat o data cu magia neagra a vietii care lin se scurge parca impotriva mea...Masca de lut devenita scutul meu suprem a fost fisurata de blandetea ochilor

Eram singura pe pamant si nimeni nu se invrednicea sa se gandeasca si la mine... Traiam aievea, hranindu-ma din vise si sperante. Visam la tine, visam la noi, visam la o viata ce avea sa ne ofere