Copilarie
Pe-o ulicioara-ngusta si umila E curtea unde-am stat fiind copila; Cu razele de soare prin vechii ei copaci O, curtea mea batrana, ia spune-mi, ce mai faci? Trecut-au anii iute, ca unda unui
EDEmilia DinaNu pot cina cu tine, stea!
Nu pot cina cu tine, stea! O aripa de glas fierbinte Pierdut-am prin schelete de cuvinte Si cerul de deasupra mea Catand spre alte galaxii iubirea E desfacut de alge cu privirea. Nu pot cina
EDEmilia DinaSuflet ranit
Undeva bate-o inima Si se stinge un dor. Undeva cade’o lacrima Si seaca’un izvor. Numai tu razi departe Si citesti intr-o carte; Numai eu plang in noapte Si suspin printre soapte.
EDEmilia DinaSpune-mi!
Mai spune-mi, mama, ca sunt copil ca am copilarie sa ma bucur deplin; ca stiu cantul ce mi-l cantai, ca stiu visul ce l-ai avut si-l ai; ca am gandirea dar si varsta ce de copil
EDEmilia DinaMama
De crezi ca-n lume nu-i iubire Nu ai motiv; orice\'ar veni, Nu fi mahnit; tu ai o mama, Care in veci te va iubi. Fii, dar, copile, fericit Atata vreme cat traieste. Tu ai un dar nepretuit O
EDEmilia DinaPloua
Ploua cu picaturi de argint in sufletul sobru al timpului pentru ca nu a stiut sa se resemneze... Ploua... cerul plange necontenit cu lacrimi de stele in singuratatea care i-a mai ramas din
EDEmilia Dina