Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ca într-o profeție uitată

1 min lectură·
Mediu
Șiraguri de petale ofilite
Stropesc trupul tău sedus de o păgână armonie,
Dansul sărutărilor mele
Inscripționează, în cafeniul brațelor, efemeritate...
Noi suntem o iubire
De acum interzisă, de acum ideală;
Poposiți în același timp
Pe-o frunză de existență dulce și vulgară.
Ne-am declarat Universului
Mai puțin decât oameni, ceva mai mult decât dumnezei
Și am mințit, impulsionați,
Întocmai ca un joc al buzelor ce se ating...
Hai, plângi peste zâmbetul meu,
Amorțit desupra unui colos de nectar și idei,
Să purificăm cu dezacordul nostru,
Ca într-o profeție uitată, ultima rămășiță a zilei!
(4-nov-2002)
042.540
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
93
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Emil Tudorache. “Ca într-o profeție uitată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emil-tudorache/poezie/32194/ca-intr-o-profetie-uitata

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AAama ada anghel
mai degraba spuma decat ultima ramasita:) fain final, dar mi-am deschis un ochi precaut de cand am citit \'preludiu...\';)))
0
Nice:)

Mi-a placut atat inceputul, cat si finalul...
0
@emil-tudoracheETEmil Tudorache
:))))))
mersi ama pt aprecieri! si uite o prima confirmare ca a citit cineva preludiul meu! :) ca ma ingrijorasem mey 47 de vizionari si nici un comentariu!
si cu ochiul precaut relaxeaza-l ca sunt un motanel in miezul sufletului! :)
0
@emil-tudoracheETEmil Tudorache
mersi Aleks! se pare ca am dat lovitura.
dar o nedumerire am, continutul ti-a placut? :)
0