Despre autor
ETEmil Tudorache
@emil-tudorache
0 urmăritori
Un maltrator de cuvinte, care simte nevoia să scrie (de la 10 ani) și nu știe ce scrie (nici la 25). Trecător printr-o facultate de jurnalistică și un master de comunicare (evident, la SNSPA), actualemente făuritor de site-uri.
Atins de șansă la finele anului 2002 când am debutat în revista Convorbiri literare, recidivând în 2003 și 2004, de data asta, și în săptămânalul U.S.R.-ului din ziarul Ziua, ca apoi, epuizat, să iau o scurtă pauză de vreo 2 ani.
Devenit membru cu acte în regulă al comunității poezie.ro (așa se numea pe vremea mea) la începutul anului 2002, martor la propria-mi metamorfoză de la simplu membru la tânără nesperată speranță apoi instigator la revoltă și mai apoi martir-dezertor iar la final anonim la -10 nivel, am căzut în capcana de a crede că această comunitate poate fi prima mișcare literară virtuală pentru care poezia transcede granițele cuvântului.
Nostalgic după era mea, acum aproape dispărută, cu prieteni câștigați datorită acestei comunități cu care am impărțit, într-o mai mare sau mai mică măsură, același ideal: Akemi, Alooper21, Amaradaminda, Anton, Antuna, Asoka, Atman, BMT aka Geronimo Trascau sau Carlova pentru prieteni, Ciotlos, Dorun, Ecraseur, Kopilotu, Lapislazuli, Melina, Motzoaca, Omer aka prea multe pseudonime ca să le pot trece aici și regretata scumpă prietenă Felicia Orban.
Creator, împreună cu Antuna, al unui cenaclu literar alternativ (La Mâțărie) și fost membru al Clubului literar, revin (?) ca o pagină de istorie virtuală în sânul acestei comunități.
Ah, nostalgiile, bată-le vina!
Vezi profilul
Ai fost deziluzionat când ai scris? Cine te-a mințit în așa fel de-ai ajuns să scri așa de trist?
Poate ne-ai mințit, cum spui, poate ți-a venit așa să scri fără deziluzii.Dar la subiectul ăsta, la întrebările astea cred că doar deziluziile au fost de vină.
După ce-ți trece deziluzionarea (dacă nu ți-a trecut că poezia e din februarie) mai scrie căteva întrebări să vedem dacă tot pe ăstea ți le pui.
Oare? Totuși...