Emil Oanta

Eroii au obosit Eroii au obosit... Eroii au plecat să se culce Strigați de mamele lor de la geam Au ieșit din cazemata gardului viu Și-au plecat... Am rămas eu, un picuț mai mult Să

------------------------------------ Alege să fii "fericit"! Dezastrul garantat oferit nu contează! "Fericit" cu orice preț... ...chiar plătit de cei care ne

Fără puncte cardinale Năluca de ceață cu joben oranj, Schimbă apropierile pe depărtări. Nu-i loc, nu-i loc în autobuzul gândurilor sale Care ne poartă către un viitor minunat, refuzat, Azi

Privești prin mine, Tu, alter ego rătăcit Și vezi atomi și epidermă Ce se transformă-n praf, Nu mă vezi vie, sub blândețea fermă A celui ce Cuvânt a dat. Nu sunt un epitaf. Sunt eu,

Irealitate Hoții mi-au furat visurile. Am alergat după ei Un an, o plajă, un ideal... I-am prins și le-am smuls pachetul meu de vis... ...le schimbaseră... și-am găsit înăuntru visurile

Leoaica tânără a fost prinsă. A fost iertată de vânători, Hominizi speriați și vulgari. Leoaica a ajuns într-un circ Și sare prin cercul de foc Atinsă de biciul de mătase. Leoaica a ajuns

Harta timpului "Marți oamenii sunt sparți / Miercuri oamenii sunt cercuri" "...such a Perfect Day" Aș vrea să trăiesc într-o țară În care orașele au nume de Ani. Iar noi putem zbura în

Rugă Doamne, dă-mi, Te rog, puterea de a-mi urma visurile, pilda de a-mi curăța gândurile, forța de a-mi urma chemările, curajul de a rosti gândurile, lumina de a-mi opri furiile,

Litere \"Zed\", mă chemă Ea. \"Da, Alfa\" îi răspund eu…

Zâmbind, dar cu lacrimi în suflet Împreună am căzut în abis Fluturând mâna plictisiți spre cei dragi. . . . și trenul plecă din copilăria de vis. Frați de tăiș, bereta pe frunte ne-am

Dacă nu m-aș trezi Dacă nu m-aș trezi, M-aș trezi în brațele tale Purtat departe, peste nori, Către un nou început. Þi-aș mai spune ceva Însă ar fi de prisos... Așa că mă voi

Contrast Revelație, nerevelație, Într-o stare de meditație De contemplație De observație A singurătății Ideii, A coloanei infinitului, În fața orizontalității

Așadar Așadar, spuse Ea, Răsfirându-și și întinzându-și Penele de șindrilă Mai sus, tot mai sus… Așadar, răspunse Ecoul Partener nevăzut Năuc și neprefăcut... Așadar, răcni gloata, De

Singurătate E sigur. Umbra l-a părăsit. Sfinxul nu-i așa singur ca el... Ecoul s-a revoltat Și-a plecat și el. E singur, Oglinda nu îl reflectă. Urmele pașilor lui Nu există Și oglinda

Tentativă Încerc să îmi întind aripile de puf Să se usuce. Dar sunt strâns în oul din care Nu pot să ies... Îmi întind aripile de lemn Să le simt greutatea. Dar sunt țintuit de pământ Și

Voi pleca la o conferință Mai este un examen de dat, O lucrare de corectat, Un talent de privit Din interiorul unui ecran. Mă voi smulge De lângă toate astea Și voi pleca La o

Căutare Trăiesc multe vieți... Nu-s măști, ci destine... Nu sunt minciuni, Ci multiversuri rotindu-se-n mine... Cavaler șarjând cu speranța speranței, Profesor în costum cadrilat,

Mereu... Zbor către cer în visuri purtate de vânt, Mă izbesc de soare și aripile mele se frâng. Cad printre nori între două iluzii și plâng Și râd fericit - mereu cu tine în gând. În

Victorii pierdute M-am săturat de victorii pierdute, Să mor în tranșee, în bunkere, pe redute... M-am săturat de prieteni care mă vând, Îmi zâmbesc și apoi îmi strâng mâna

Încotro ? Păcătuim cu fapta, Cu gura, Cu literatura, Cu speranța, Cu toleranța, Cu intoleranța, Cu negarea, Cu disperarea, Cu plafonarea. Stau în mijlocul Unui deșert de valori Și nu

Ce vor spune colegii mei, intelectualii ? Opera mea, E mai mare decât opera ta... Cariera mea, E mai lungă decât cariera ta... Argumentația mea, E mai tare decât argumentația ta... Deci, tu