Fără puncte cardinale

Fără puncte cardinale Năluca de ceață cu joben oranj, Schimbă apropierile pe depărtări. Nu-i loc, nu-i loc în autobuzul gândurilor sale Care ne poartă către un viitor minunat, refuzat, Azi impus de nălucirile nălucii. Privesc viitorul pipăindu-mi trecutul Când Nordul era în Nord, Când nălucirea nici măcar bănuită Era alungată de un sărut, Când soarele răsărea din Orient, Într-o primăvară perpetuă, Ascunsă în inimi. Păsările zboară sa ierneze, însă năluca Le mână spre Nord. Frunza consideră codița Prin care își trage seva din ram Drept un lanț greu din care se smulge Pentru a ajunge-n pământ noroios. Năluca ce definea punctele cardinale Este azi o Doamnă cu Coasa ce definește doar Gropi comune uitate În care îndeasă și păsări ce zboară spre "Sud" Și frunze naive și năluci plictisite Și opțiuni ale unui viitor refuzat. Ce punct cardinal mai rămâne, Neasaltat de muștele verzi? Nici măcar o hilară nălucă Cu triste pretenții De punct cardinal...