Poezie
Irealitate
Irealitate
1 min lectură·
Mediu
Irealitate
Hoții mi-au furat visurile.
Am alergat după ei
Un an, o plajă, un ideal...
I-am prins și le-am smuls pachetul meu de vis...
...le schimbaseră... și-am găsit înăuntru visurile unui străin
Atât de străin, că am vrut să le arunc...
Și doar statutul nobil de "vis" m-a făcut să le duc
La biroul de "visuri pierdute"...
Pe hoți i-au prins alții și într-o zi
Un necunoscut mi-a adus înapoi visurile...
M-am bucurat și le-am recunoscut la-nceput, oarecum...
Ș-apoi din ce în ce mai puțin, după ce bucuria a mai trecut.
Nu știu de ce le-au modificat așa mult.
Nu știu de ce le-am regăsit atât de târziu.
Nu știu dacă eu m-am schimbat.
Stau între visuri și plâng și uneori râd.
Doamne, ce-aș vrea să pot să visez...
Fără ca visul din vis să se stingă.
Dar acesta dispare și mă trezesc iar în visul în care
Hoții mi-au furat visurile.
001.672
0