Nisipul fierbinte cernut printre degete
M-a biruit...
Dorul de timpul splendorilor și-a mirărilor eterne
M-a învins...
Purtând o cunună de spini, te rog să mă ierți,
Copilărie...
Doamne, Te rog, nu o lua la Tine
Pe Ea, pe care o iubesc atât,
Încât
O chinui cu gelozii,
Nebunii, prostii, nerozii...
Ca să îi smulg o lacrimă
Drept semn de iubire.
Dormi puiul meu,
Te veghez cu visurile mele
Din care te-ai născut tu...
Și tot ce visezi
Fie să capete trup...
Atâta aș vrea, să știi ce dorești,
Când implori Zeii, în vis...
Atâta aș
Mă lipesc de trupul tău cald
Și mă trezesc fericit
Din somn sau din vis
Sau dintr-un coșmar
Și-mi doresc
Ca viața să fie compusă numai dintr-o infinitate
De fracțiuni de secundă de vis
În
Cu aripi arse...
Deschide palma și lasă-mă să zbor.
Aprinde o candelă
Și ascult-o cu volumul la mic.
Zâmbește și cântă
Și zboară și învață-i să zboare...
Din zece poate reuși Unul,
Din acel
Trăiesc într-o discretizare de timp
Cu unități-secvență împrăștiate aleator...
...și departe una de alta,
Încât voi, cei din timpul, să zicem continuu,
Mă vedeți ca reflexie a ideilor voastre
Ca
“A fi, sau a nu fi”
Ce sălbatic excluzi un terț
De care nu știi nimic...
O lume cu două poziții: On/Off
Cu două culori: negru sau alb
Cu STAS-uri impuse de chip-ul din creier.
“A fi sau a
Precaritate
Þineți între palmele voastre păroase și mari
Ca niște capace de WC-uri
Briliante minuscule
Și urlați la lună descoperind strălucirea lor...
Este-un contrast așa izbitor
Încât o
În lungul Sărut...
În lungul Sărut
Am simțit sub buzele mele
Scoarța copacului care te mistuie-ncet
Apoi frigul zidului ce se înalță mereu
Și când picioarele mi le-am privit
Am văzut
Schița inefabilului Etern...
Astăzi sunt fericit.
Am schițat Inefabilul
Cu mai mult Contur
În penel decât ieri.
Am pus Albul de pescăruș
Alături de Negrul scos
Din Adâncul Izvor.
Apoi am
Evadare
Strivit între X și un număr concret,
Încerc să găsesc o oază-n deșert.
Vulturii se rotesc
Și fariseii îmi prezintă lacuri imense la infinit.
Alerg, șchiopătez și mă târăsc
Având
Mincinosul nebun
Poetul este cel mai mare mincinos.
Te încântă cu vorbe frumoase
Și vezi în mintea ta ce îți recită el
Uitând că tu i-ai adus mai devreme o veste
Pe care el o cântă, o râde, o
E tu, B...
Zâna cea bună a copilăriei
Mi-a șoptit “Te iubesc” și-a plecat...
Luna mușcată de zi
Și ea mi-a șoptit “Te iubesc” și-a plecat...
Acum o zi și tu mi-ai șoptit “Te iubesc”
Oare
Mai avem de plătit...
Mai avem de plătit un tribut vieții,
Și tinereții și patimilor.
Mai avem de plătit un tribut adevărului
Frumuseții și purității.
La răscruce de timpuri
Să mai sperăm că
Mărțișor
Am luat albul purelor iubiri
Și roșul clipelor de nebunie sublimă.
Le-am tors între amintiri,
Le-am răsucit și am obținut
ADN-ul gândurilor noastre,
Spirală pe care urcăm
De la