Evadare

Evadare Strivit între X și un număr concret, Încerc să găsesc o oază-n deșert. Vulturii se rotesc Și fariseii îmi prezintă lacuri imense la infinit. Alerg, șchiopătez și mă târăsc Având bolta nopții în minte Căci stelele fixe rămân fixe Iar stelele căzătoare, vor cade până la urmă. Cogito ergo sum. Clasific stelele fixe, le împart, le adun. Găsesc drumul spre tine, Cu compasul gândului Peste echerul trupului. Și te regăsesc primăvară, Cu visurile tale imense, Cu generozitatea ta de Cressus într-o lume de cerșetori De care fug atârnând gânduri de stelele fixe Din noapte, din zi, Din mirarea eternă, Trăind și etern renăscând Din Cuvânt.