Elisabeta Graur

erată

E dulce vinul, - sper că nu greșesc
anamaria

Când vor afla că-n țara lui Brâncuși
E dulce vinul, - spre că nu greșesc
Își lasă votca (mama lor de ruși!)
Și-ncep să bea doar zaibăr oltenesc.

sau:

Dar amintește-ți: „cloța” cea cu pui
Eu doar în copie o mai văzui.
Le plac tezaurele, mult, la ruși...
Îi rog să stea departe de Brâncuși!

P.S.1 Cer iertare rușilor ori celor cu... afinități. N-am nimic cu domniile lor. \"N-am găsit altă rimă...\" :)
P.S.2 Ion Diviza, v-am lăsat un catren de \"bun găsit\" :) pe \"pomana care ucide\" a lui Florian Abel. Probabil a fost prea mic acul... n-a ajuns la dumneavoastră?

cu prietenie și cereri de iertare,
anamaria

Domnului Ion Diviza:

Deci \"să-nțepăm!\" îmi pare-a fi \"diviza\"
Dar te previn că n-am să mă prefac:
Chiar de zâmbesc când facem cunoștință
În loc de mână îți întind un... ac.

Mulțumesc pentru cuvinte și aș avea o propunere: Îi putem da ocazia domnului Ionel Iacob-Bencei să-mi facă cinstea de a-mi răspunde, prin dumneavoastră...
Despre mine nu cred că-și mai amintește, dar putem încerca: ar trebui să-i vorbiți despre o petrecere de \"8 Martie\" din anul 1986, la Primăria comunei Denta, jud. Timiș, când cei trei atât de talentați și îndrăgiți oameni de cultură au fost sufletul acelui \"banchet\"... iar o foarte tânără procuroare stagiară a recitat câteva versuri pe care le scrisese ea. Eu eram aceea... Eu păstrez autografele celor trei împreună cu felicitarea, precum și cartea de vizită despre care vorbeam. Evident, aveam alt nume fie și doar datorită faptului că între timp m-am căsătorit... dar nu numai de aceea.
A, rectific: aveam 23 de ani. Îi împlinisem în februarie.
:) anamaria

Am așteptat finalul poveștii... și, cu toate că știam sfârșitul, parcă am sperat până în ultima clipă că... va fi altfel.
Domnule profesor, nu pot să nu remarc faptul că aveți darul de a transforma în legendă atâtea întâmăplări de viață!
Voi urma sfatul domnului Călin Sămărghițan. Cuvintele par a fi în plus...
cu respect și prietenie,
anamaria

\"-Un negru stă-n birou la Casa Albă!\"
Vuiește până dincolo de nori...
Dar nu vedeți ce bună potrivire?
Nici albul și nici negrul nu-s... culori.

mă rog, pictorii așa spun... :)
anamaria

Politica - ce dar divin! -
Iubită-i de întreg poporul...
M-aș cam băga și eu în ea
Dar nu de tot, ci doar... piciorul.
anamaria

Emil,
iartă-mă, dar parcă nu ți-aș da dreptate... deși e vorba de textul meu. Sau poate mi-l ironizezi (textul) știi tu cum, cam așa cum te-ai jucat cu Moartea, în textul tău :)
Adevărul este că eu nu sunt scriitoare... eu mai mult citesc (sunt, deci, consumator, iar nu producător:)!). Chiar și aici, pe \"agonia\" citesc foarte mult, chiar dacă nu las semne... Poate greșesc, dar am impresia că aici se lasă semne mai mult ca de la scriitor la scriitor, iar nu ca de la cititor la scriitor... de aceea nu las semne nici chiar pe texte pe care le apreciez foarte mult... Ca și cum m-aș teme de reacții... Repet, poate greșesc...
În ceea ce privește textele mele... unele îmi \"ies\", altele nu... Dar nu am pretenții de \"scriitor\". E adevărat că, atunci când mi se trece un text la \"atelier\", aș fi bucuroasă să mi se spună cam ce să \"schimb\" la el... sau dacă e cazul să-l \"nimicesc\", pur și simplu. Dar sunt conștientă că nu are nimeni timp și răbdare să se aplece asupra atâtor scrieri pe care biata \"hârtie virtuală\" le suportă.
Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar la acest text am găsit chiar eu unele lucruri care nu mi-au \"sunat bine\". Am mai schimbat câte ceva dar cred că mai \"suportă\" schimbări. În primul rând e unul din \"personalele\" mele mult, mult prea... personale. Așa este și \"Sufletului meu\" pe care l-am publicat zilele trecute. Sunt lucruri acolo care pot părea fără noimă pentru cei care citesc... chiar dacă eu aș putea să \"explic\" fiecare cuvânt... și apoi, mai e și modalitatea de redare (îmi recunosc, deseori, un patetism excesiv). Sigur, tu ai văzut că am scris acest text cu sufletul... și îți mulțumesc pentru apreciere.
Doar că eu cred că sensibilitatea pe care ai descoperit-o la mine te-a făcut să exagerezi puțin...
Bine, acum sper că nu \"te-am pierdut\" ca cititor și comentator al meu:)
Ei, ce zici? Mai ești acolo cu cele \"cincizeci\"?
anamaria

Frumoasă poezie! Îngerul acela... cred că știe că e o altfel de toamnă.
Spun asta pentru că am și eu un înger de toamnă... Stăm pe piatră, pe malul râului. Ne înțelegem din priviri... chiar dacă înlăcrimate... Apele mele o iau la vale, cu râul... apele lui udă semințele toamnei... Și el știe că \"e o altfel de toamnă...\"
cu prietenie,
anamaria

Domnule Teodor Dume (sau Teo, prietenește)
Citesc mereu aceste pagini pline de sensibilitate chiar dacă nu m-am oprit să mulțumesc. O fac acum, pentru că acest \"mesaj pentru tata\" m-a răscolit profund... nu pot trece fără să las un semn. Am vibrat la fiecare cuvânt...

\"între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu știu cum să încep
(...)
între mâinile mele de copil
cuprind cerul
și supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
știu că mă simte\"

Mulțumesc sincer pentru această poezie. În această primăvară i-am scris și eu, tatălui meu, ultima scrisoare... abia mi-am găsit cuvintele...
cu respect și prietenie, dar mai ales cu multe, multe mulțumiri,
anamaria

Iulia,
tu scrii pe aceste pagini bucăți de viață... și lași aici bucăți din sufletul tău. M-a răscolit:
\"Lui Andrei îi e foame, mă ridic să-i mai dau o porție din mine...\"
sau
\"Observ însă că e mult mai ușor să-ți scriu unele lucruri...decât mi-ar fi fost să ți le spun...\"
Chiar am senzația că ție - ca și Anei - îți este mai ușor să scrii decât să vorbești...
Citesc mereu.
cu prietenie,
anamaria

Tincuța,
textul m-a răscolit și am vrut să las un semn...
Evident că, citindu-l, gândul m-a dus și pe mine la atâtea alte suflete care ar dori să mai \"pună o stea într-un brad\", bucurându-se de încă un Crăciun... poate ultimul...
îți mulțumesc pentru emoție... chiar dacă tristă...
cu prietenie,
anamaria

Cristian, mulțumesc!
Am scris textul într-o zi însorită din primăvara acestui an în care mă copleșise melancolia (mi se întâmplă mai mereu!). În viața mea avuseseră loc unele evenimente care... dor. Și Serghei m-a ajutat să le depășesc. Îți amintești:

\"Când te bântuie tristețea,
Când pierzi toate,
Când te doare,
Când te-nșfacă gerul vieții,
Sub furtuni, sub ani, sub vânt-
Să zâmbești cu nepăsare
E cea mai înaltă artă
Dintre câte-s pe pământ.\"

Aceste versuri m-au ajutat să merg mai departe... așa că am vrut să-i mulțumesc poetului, așa cum am știut eu... Nu știu dacă mi-a ieșit prea bine...
Îți mulțumesc că te-ai oprit pe pagina mea și te mai aștept.
anamaria

Florian,
mă bucură mult că rezonezi cu textul meu. Ce-și poate dori mai mult cel care-și împărtășește gândurile (a se citi \"sufletul\") celor care se opresc, o clipă, să citească? E superb \"că porti in tine asa adanc indurerarea cuvintului\"... nu știu dacă merit...
cu aceeași bucurie că \"ne-am aflat\",
anamaria

Maria, (grozav ce-mi place prenumele tău!)
povestea lui Constantin poate fi a fiecăruia dintre noi. Dacă este adevărat că destinul nostru stă în stele, trebuie \"doar\" să găsim o modalitate de a le atinge... iar visul este o cale... cea mai simplă, poate...
Dacă-ți place Constantin, mă bucur. Mie mi-e foarte drag. Și i-am dat o parte din sufletul meu...
cu prietenie,
anamaria

Ramona,
mă bucură revenirea ta pe paginile mele.
Da, Constantin își visa \"devenirile\" ajutat fiind de șansa de a putea visa la \"rădăcina\" Coloanei fără sfârșit. Și, chiar dacă nu am spus, sunt convinsă că toți cei care ați citit acest text știți că \"băiatul\" a reușit... a atins stelele...
Sunt puțin îngrijorată că, nu știu de ce, chiar și atunci când prezint o \"istorioară\" cu final fericit, tot patetică sunt... Nu cred că mă voi vindeca vreodată!
Mulțumesc, Ramona.
cu prietenie,
anamaria

Tincuța,
bine ai venit pe pagina mea! Faptul că pulsezi împreună cu povestea acesta mă bucură nespus. Sunt convinsă că tu știi că fiecare lucru, oricât de neînsemnat, are sufletul său... așa ca \"omulețul din puzzle\"... :)
cu prietenie,
anamaria

scuze,
\"cincizeci\", evident!
Iar am fost cu capu-n traistă! :)
anamaria

Fină autoironie, comic de situație dar mai ales \"năucitorul\" comic de limbaj, expunerea într-o manieră atât de personală (\"Nu de alta, dar apartamentul meu de două camere e foarte posibil, cum am intuit de la-nceput, ca azi să aibă trei.\")... totul m-a cucerit! Nu sunt în măsură să emit critici pe marginea unui text. Dar pot să spun dacă îmi place. Teribil cât îmi place!
Te felicit și îți mulțumesc pentru text. Și te-aș mai anunța ceva: ești prietenul meu! Știi tu cum... \"în proporție de cinzeci la sută\"...
anamaria

Daaa... noroc cu \"google\" care m-a ajutat să-l \"cunosc\" pe Emil Dogaru. Mulțumesc pentru clipele de lectură pe care acele pagini mi le-au prilejuit. Evident, am zâmbit mult.
E adevărat că acum sunt puțin stânjenită, dar încerc să depășesc această clipă, amintindu-mi: \"Clipele de cumpănă pe care ți-e dat să le înfrunți într-o viață, odată depășite cu bine, se situează apoi pe locuri fruntașe în topul amintirilor.\" (Emil Dogaru - Norocosul teoretician)
Voi continua, deci, pe linia începută, convinsă fiind că respectul nu se rezumă la formula de adresare... și, din câte îl cunosc pe Emil Dogaru, și el apreciază conținutul, iar nu eticheta.
...și mă bucură reciprocitatea de care faci vorbire mai sus... și o doresc plină de sinceritate...
anamaria

Emil,
am să-ți mulțumesc aici pentru atenția pe care ai acordat-o scrierilor mele și pentru semnele pe care, plăcut surprinsă, le-am găsit pe unele pagini. Faptul că afirmi că scrisul meu \"îți merge la suflet\" mă copleșește, pur și simplu! Dar sunt sigură că vrei să mă încurajezi, așa că revin cu picioarele pe pământ...
...și îți fac o mărturisire: ai dreptate cînd spui că autorul e sufletul meu și nu las loc \"corectorului\" rațiune. S-ar putea spune că e \"păcatul meu\" acest suflet... acel \"ceva\" pe care fiecare dintre noi trebuie să ni-l ducem, oricât de greu ne-ar fi. Și mai știu că, uneori, sunt excesiv de patetică... ceea ce nu e deloc \"la modă\". Doar că eu numai așa simt că \"mă eliberez\"...
Oricum, îți mulțumesc pentru zâmbetul \"De 1 iunie\" (chiar dacă \"obosit\", cum spui)... și daaaa, știu că \"tragedia este că rămânem tineri\" dar și asta face parte din viață... din noi... Nu-i așa?
mulțumesc din nou,
anamaria

Ei, da!
Primul meu an de stagiatură - 1985. Foarte, foarte multe asemănări. Camera de oaspeți... salteaua cu \"gângănii\"... toaleta... brrrrr! Și totuși, cât umor de bună calitate! Felicitări!
Face și asta parte din viața noastră. Mulțumesc pentru amintiri.
anamaria