Elisabeta Graur

Se ridică din pat și se opri, o clipă, pe marginea lui. În ultima vreme această „clipă de pe marginea patului” devenise tot mai lungă și îi era tot mai greu să-și îndrepte spatele. Oricum îi

Prolog Toți avem aripi... Unii aveți aripi mari desenând deasupra noastră zboruri îndrăznețe și înalte... Alții avem aripi mici încercând zboruri terminate în genunchi... dar o luăm mereu de la

nu te îngrijora – ți-am spus – toamna asta e doar o pastișă ne-au rămas multe frunze chiar dacă galbene (oricum nu mai e timp de nuanțe) în insectar fluturii mai dau din aripi visând zboruri

Din boxele supermarketului curge o melodie caldă. În fața raftului de pâine mă opresc, atentă la acorduri. Parcă-mi amintesc de... -Imediat aducem pâinea. O scoatem din cuptor în câteva

Se făcea că... Lăsă în urmă tufele de trandafiri, mângâindu-l cu privirea pe cel cu petale mov căruia frumusețea îi insuflase viață așa cum făcuse demult cu Galateea. După ce ieși pe poartă

Pentru că în anul acesta fluturii voiau să plece mai devreme, se gândise să-i ascundă pentru un timp. Putea să-i strecoare într-un cântec dar erau toate atât de triste încât lacrimile nu o lăsau să

Îți voi spune o poveste... Începe cu „a fost odată”, așa cum încep mai toate poveștile, dar unele părți din ea s-ar putea să-ți pară plictisitor de cunoscute pentru că demult, când m-a durut prea

Te-aș întreba, în treacăt, dacă mai ești copil, dacă mai scoți pe-afară poveștile din tine, dacă zâmbești păpușii cu ochii de vinil ce-așteaptă mângâiere pe raft, în magazine? Te-aș întreba, în

Eu nu mai dorm de-o vreme, să pot vedea când vii să-mi scuturi dintre gene bobițele de rouă, să îmi așezi în palme povești cu îngeri și să-mi picuri trist sărutul, pe buzele-amândouă. Când mă

aici e locul morții se pârjolesc cărări când dansuri de fecioară cu-ntunecat alai coboară de pe steiuri cu magice cântări aici sunt doar tenebre aici e Lorelei * când zorii-ncep s-apară să

Prima amintire cu tine este atât de veche, încât pare de pe alt tărâm... Eram mică, foarte mică și mă țineam de gratiile pătuțului în care îmi petrecem, pe atunci, marea parte a timpului. Tu te jucai

Mi se întâmplă mereu.. Mă trezesc puțin înaintea zorilor - ca și cum aș fi foarte preocupată de întâlnirea cu primele cioburi de lumină - și nu știu dacă e vis sau aducere-aminte. Jucam șotronul pe

Cred că e vremea să vă povestesc despre mine... Iar în timpul acesta, neavând altceva mai bun de făcut, eu am să încerc să mă regăsesc... poate de data aceasta am să dau de mine... Trebuie să știți

Se făcea că eram în biserica din satul bunicilor... Îngenuncheată în fața altarului, mă rugam. Nu știu ce îi ceream lui Dumnezeu, dar știu sigur că era ceva despre iubire. Orice altceva i-ai cere,