Elisabeta Branoiu

„O, Doamne!... oare să abandonez lupta?!... E cu neputință! Acesta ar fi ultimul păcat de neiertat: păcatul împotriva Duhului Sfânt. De multe ori glontele potrivnicului mi-a lovit piciorul, dar tot

„Este o rușine și un handicap să dormim pe darurile lui Dumnezeu“ Dorul de carte nu are graniță și nici chiar drumurile, mai rele ca azi, nu erau un obstacol. Orice carte în care se odihnește

când haina sufletului e prea strâmtă vrei să-ți întorci privirea înapoi, la clipa de lumină spre trăirea senină când împleteai speranța cu candoare și zâmbetul cu iubirea imensă ce venea de

Cât a fost de bine în ospeție la Tine! Câtă înfiorare a cuprins inima mea, contemplând atât de aproape, sublima frumusețe a Ta !!!... Abia acum, am înțeles cu adevărat, suprema măreție a

Stau și privesc stelele-albastre, în cumpăna nopții !... Văd puzderie de astre și le admir cum pot sta agățate așa cum au fost create de Mâna Divinității ?!... De dincolo de Poarta

Tu vezi Tu vezi cum intră lumea în amurg, te miri... și taci, sau plângi închis... Te-am părăsit înadins, Prinde-Mi mâna-ntinsă Floarea Bucuriei !! ... și du în lume Darul, vestea

- Există Dumnezeu ?... Ba nu există Dumnezeu cu adevărat ! El m-a întrebat. - Ba da, există...Dumnezeu ! I-am răspuns eu. Pe mine m-a creeat Din suprema iubire Binecuvântare mi-a dat Și

Dacă unitatea în univers este din ce în ce mai evidentă, cu atât mai mult chemarea Mântuitorului Hristos pentru unitatea Bisericii Lui trebuie să devină pentru noi o chemare misionară și

Mărturisirea superficială a credinței tale, (că ești creștin-ortodox în sensul calitativ), nu e tot una cu adevărata ei trăire. Afirmi că tu ești ortodox, dar trăiești iresponsabil și dai vina,

Tu, cel ce vrei Tăria a străbate până mai sus, lângă Hristos, primul tău prinos acesta îl socoate: Pe acela ce nu poate merge, pe brațe tu să-l porți dragoste să-i arăți și să-i slujești

Strigarea-n suferință A celui ce se înneacă, În ruga lui, la Domnul, Smerit genuchii-și pleacă. - O!... Doamne!... Tu mă îndemni să ies, Din întunericul prea des. Dar, mă vijelesc atâtea

Natura, prin stihul ei cel dulce, vădește lumii întregi, Farmecul Iubirii! Oglinda bunătății lui Dumnezeu! Grandoarea creației! De starea lumească

Satul meu, așezat pe o vale întretăiat de ape multe pare a fi un pitic în zale cu plete lungi... și cărunte. Imprejurul lui, șed munții cu fruntea lor greoaie cu piscu-n aripat spre negrii

Înaltele idealuri râvnite de Domnul Președinte al României, Traian Băsescu Vreau o Românie în care pensiile să fie de bun-simț! Fiecare român trebuie să aibă o pensie decentă după o viață de

Din cauza mărilor adânci, M-aș fi înălțat în zări ca ciocârlia. Tot mai sus, în Univers, O oră s-o păsrez, Domnului să îi închin Al meu osândit vers.

Din simfonia creației, pe brațele vântului, cade un sunet ce sparge ceața densă, de deasupra pământului. Străbătând spații, prin zăgazurile din răsărituri, vrând să rupă

Îngăduie-mi, o Doamne, mult prea mult Te iubesc, și încerc din toate răsputerile să comunic cu toată lumea, dar nu reușesc... și fiindcă nu voiesc să te pierd îți mărturisesc a

Doamne, Iisuse Hristoase Tu ești nouă zări frumoase! Tu ești rază prea curată Și lumină adevărată! Tu ești lună veșnic plină Încarcată de lumină! Tu ești soarele ceresc Și Raiul

Sfinții sunt Prietenii mei ! Îi venerez și doresc să ajung și eu lângă ei. Sfințîi, cât au trăit, numai lui Iisus au slujit. Nu-i așa de ușor să duci viața lor, fără să murmuri

În noaptea de veghe mă vei căuta pe treptele iubirii dar, mă vei găsi dincolo de porțile timpului rămasă-n veșnicii. Cu suspine înăbușite cu obraji scăldați în lacrimi, plângi... Întinzând

- Binecuvântat ești, Părintele meu cu glasul către Tine, am strigat când, uneori, sufletul meu până la lacrimi, e întristat!... Domnul meu, lasă-mă puțin durerea să-mi vărs înainte de a

în fruntea turmei ca păstor îvăluit în lumini sfinte ca luna-n centru stelelor mergea spre Cel Nemuritor, Părinte. îi adresă cuvânt, făcând privirea roată: „Eu am spălat pământu-n sânge și,

Cuvântul Tău cel atotputernic a pornit din Înalturi ca o lumină mare spre poporul Tău, care chemându-L, ai dorit să-L prea mărești și să-L călăuzești spre cele Cerești. Minunate

Ce sunt?... Unde merg?... Ce se întâmplă cu mine?... Cum să ajung Acolo, In lanul cu grâu curat, Unde se coace Pâinea Vieții Intru Cereștile Divine !!! Acolo... Dincolo de perdeaua Ce