Faraon biruit de Dumnezeul lui Moise

Cuvântul Tău cel atotputernic a pornit din Înalturi ca o lumină mare spre poporul Tău, care chemându-L, ai dorit să-L prea mărești și să-L călăuzești spre cele Cerești. Minunate lucruri pentru ei, ai făcut lumină mare nestricăcioasă, ei au văzut și au cunoscut. În loc de întuneric, ai dat în drumul lor stâlp de nor arzător, care să-i îndrume în acea călătorie plină de bucurie. Însă, cu o mânie neîndurată tot așa pe potrivnicii lui și pe Faraon aspru i-ai pedepsit stihiile, asupra lor au năvălit că astfel îi umbrea o noapte grea când, pe loc, vedeniile unor întâmplări neașteptate de tot ce a fost mai rău dintr-odată au avut parte. Și de frică se topeau ochii își închideau prăpădul să nu vadă trimis de Dumnezeu să-i piardă. Că în noaptea înfricoșătoare arătându-se lor o învâlvorare de semne prevestitoare risipiți au fost și înspăimântați de năluciri tulburați de spaime care îi înfricoșau de zgomotele care răsunau în adăposturile în care ei se închideau. Aci se vătămau și se zbăteau îngroziți de pocite arătări aci mureau de frica din inimile lor căci o groază îi apucară neașteptată și aspră se dădu sentința de Dreapta Judecată. Și cum răutatea inimii plină de temere se știe vinovată e de sine însăși mustrată. Căzând vlăguiți chinuiți, pedepsiți închiși ca într-o închisoare fără zăvoare îndură această nenorocire fără scăpare. Și precum pe potrivnici Doamne, Tu i-a pedepsit tot așa, chemându-ne pe noi, « popor ales » ne-ai preamărit. Și din multa Ta bunătate ai dat nouă Har, Pace, Iubire “Sfântă Împlinire”. Slavă Þie Doamne Laudă și Mărire. (Inspirație din Înț, lui Solomon)