Elia David

\"Acum pricepem toți ce vanități
Am dus o viață în desaga goală...
Pe-același drum, parcurs și alte dăți,
Albiți de vreme, ne-ndreptăm spre școală.\"

Cuvinte pentru memoria mea.
Pentru orice eventualitate,le transcriu pe un colt de hartie...
\"Confesiuni pentru doua generatii\" - am retinut.

Parerea mea, fara s-o fi cerut nimeni, este ca \"romanul\" a vazut in haiku provocarea celor 5-7-5 silabe, constrangerea de care are nevoie pentru a-si circumscrie fiorul liric, pentru a reduce doina la esenta ei metaforica. Nu se poate dezbara de metafora, s-a vazut asta si nici nu prea e indicat sa o faca - termenii care fac \"deliciul\" unui haiku apartin numai culturii japoneze (fara cuvantul \"rogojini\", nr.15 din concurs ar fi fost doar un mic poem scurt si foarte romaneasc, zic eu). Ce am inteles pe parcursul participarii la concurs si al lecturarii discutiilor in contradictoriu, a fost ca, o data acceptata provocarea celor 5-7-5 silabe, o acceptam implicit si pe aceea de a fi pe placul \"simturilor\" celui care citeste o astfel de poezie - el trebuie sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui, sa pipaie cu degetele lui etc.. Cred ca marea arta a acestui gen de poezie este sa-l induca in eroare pe cititor, doar pentru o clipa, atat cat \"inspira\" poemul. Si mai cred ca ar trebui gasit un alt nume acestei provocari; haiku,dupa mine, nu poate fi decat traducerea poemului japonez. Ca o concluzie, personala, fireste: sa nu renuntam la forma, acordandu-ne toate libertatea de exprimare,in folosul continutului - eu vad aceste poeme ca pe niste mici perle, fiecare in scoica ei.

Cuvintele tale nu sunt doar frumos asternute pe hartie, ci si emotionante - pentru mine, care caut in poezie sinceritate, simplitate, traire si ceva truda... Mai mult, in aceasta poezie ma regasesc ca in nici o alta din cele citite pana acum. E ca si cum mi-ai fi rasfoit sufletul, oprindu-te la pagina ce arde mocnit... Ultima strofa nu-mi va iesi multa vreme din minte...

Parca mi-ar fi strapuns inima
taisul ultimei raze de soare.
Toate picaturile de lumina insangerata
sunt pentru voi.

Imi place si ideea si poezia. Pe mine, ca cititor, ma deranjeaza un pic faptul ca cel de-al treilea si cel de-al saselea vers se termina la fel (n-ai gasit altceva \"mai bun\" ?) si formularea demodata \"al lor chin\". Cam atat.

haiku:

locul I - 15 (Rece)
locul II - 57 (Pianul)

poeme scurte:

locul I - 39 (anotimp inghetat)
locul II - 1 (culori glisante)
locul III - 14 (lumanare pe aisberg)

\"• De ce nu suntem nemuritori ?
• Daca am fi, am sti ?...\"

Si cel stie ca este nemuritor ? Cel care nu are nici o indoiala?

\"• Cine stie ce e iubirea ?
• Cel ce niciodata nu a iubit.\"

Si cel care a iubit (sau iubeste) nu stie? Desigur, poate fi interpretat si in sens ironic, dar cel care nu a iubit...crede ca stie ce este iubirea.

\"• Care este cea mai mare crima ?
• Perpetuarea speciei umane.\"

Perpetuarea speciei sau a nesabuintei umane?

• De ce are omul nevoie sa intrebe “de ce” ?
• Din plictiseala.
• Omul e singurul animal care se plictiseste cu folos...

Si curiozitatea, dorinta de cunoastere? Mai mare sa fie plictiseala? Si cu ce ne alegem, concret, de pe urma ei ? Cu concluzii, vorba aceea, \"o concluzie este locul in care te-ai plictisit sa gandesti\".

Cam atat.

dansand, fulgi de nea
in oglinda lacului -
noi pe o banca.

Ca intotdeauna, simplu, frumos, sugestiv... Doua versuri nu imi par corecte : \"ratacesc poezia\" (adica o pierd pe undeva ? sau ratacesc prin poezie ?) si \"topeste-ma-n sine\" (e vorba de pers. a III-a sau a II-a ?)- dar, poate ca nu este nici o greseala, tu stii mai bine...
Finalul este el insusi o mica poezie...

Revin (sper ca am voie) cu o alta incercare (nu-i mai spun haiku), dupa retragerea celor doua texte anterioare...

ninsoare, albe
urmele pasilor tai-
orb printre zapezi

O poezie pe gustul meu. Simtita, gandita, cizelata si care, cel mai important, are continut.
Ia sa vedem ce-ai mai scris...

Sunt aici doua persoane care, prin comentarii concise si pertinente, m-au ajutat sa inteleg spiritul haiku: Iulia Manescu si Liviu Dascalu. Prin urmare, imi retrag cele doua poezii din concurs. Raman cu satisfactia de a fi citit un haiku reusit, precum cel la care s-a facut trimitere mai sus. Succes!

Super. Mie, una, imi place mult mai mult. S-a rezolvat inclusiv problema pe care o ridicasem la inceput. Ma incanta si asezarea in pagina si concentrarea emotiei in versuri mai putine si mai adanci. Nu cred ca ti-a fost usor sa renunti la unele cuvinte, care aveau o incarcatura si o sonoritate a lor... Am citit poezia si fara cele doua randuri din final... Cred ca ar avea un impact mai mare... Dar, iarasi, asta e doar parerea mea...

Imi place poezia. Impletesti frumos cuvintele in jurul ideii... Daca ai folosi diacriticele, bucuria de a citi o astfel de poezie ar fi completa...

Foarte frumos ! Ai nimerit, pesemne, tocmai in timpul dansului... Nu are cum sa fie doar imaginatie...
Si inca ceva, oare nu s-ar putea dizolva partial si subtil un \"ei\" din ultimele doua versuri ale primei strofe ?

Am citit poezia ta si imi place, cu unele MICI exceptii pe care le voi mentiona:
1. \"Valea Mortii\" - sugereaza mai mult decat o prabusire si nu cred ca este cazul,
2. Rima schiopateaza in unele locuri - daca impartim poezia in 4 strofe, la strofa a 2-a si la a 3-a mai ai un pic de lucrat, daca vrei sa sune la fel de bine ca celelalte doua
3. In loc de \"Mi-au ars buza mea amara\", eu as fi zis \"Au ars buza mea amara\", evitand o repetitie neplacuta
Daca vrei, modifici sau nu... Mie mi-a placut, dar ar putea sa-mi placa si mai mult...

Poezie. Orice cuvant in plus ar rani-o. Felicitari, Lucia.

Mi-a placut, mai putin \"ma nasteam in joaca\"... Nu mi-ai lasat aceasta impresie, dimpotriva... Nu pari a fi acolo unde spui ca esti, ci undeva mai departe si mai adanc, contemplandu-ti nasterea cu matura seriozitate... Nastere in timpul jocului, da, nastere in joaca, parca nu... Oricum, aceasta este parerea mea, de care nu prea are de ce sa iti pese...

tăceri de gheață
plâng lângă foc visele-mi
înfofolite

gene de gheață
ninsoare îngrădită
morți fluturii albi