Elia David

\"În avanscena Babei Dochii,
Poetic admirând decorul,
De ce mi-ai căutat doar ochii
Când trebuia... doar mărțișorul?!\"
(Ion Diviza - Eliei)

Ion Diviza va indeamna
Prin zapezi sa rascoliti
Dupa-un martisor pe care
Pretutindeni il gasiti.

Pentru un epigramist,
Lucru nu cred ca-i mai trist,
Decat sa-si piarda umorul,
Cum, in zapada,...martisorul.

Si eu care credeam, Daniela, ca te interesez!:)
In orice caz, initiativa mi te-a apropiat - te-am vazut cu un picior in aer pe o muchie de singuratate. Asa te-am vazut si ti-am dedicat, tare de dimnineata, un poem cu un...om. Dar omul acela nu sunt eu, ci umbra (masculina) care ma insoteste pretutindeni. (Poate spulber si unele indoieli legate de sexul caruia ii apartin). Da, este acolo, in profil, o rubrica unde sunt trecute datele personale - insa eu n-o voi completa niciodata. Aici, mai mult ne jucam de-a noi insine. Iata de ce ti-am dat o adresa, desi nici acolo nu locuieste \"omul\" pe care il cauti tu.
In ce priveste schimbul de pareri, comentarii, mesaje, replici legate de Poezie, Radu are dreptate.
Sa stii ca am citit \"Eu sunt un muc\" si pentru prima data in viata nu mi s-a facut sila. Exprima-te. Arunca cu poezii in apa statuta.

Cu simpatie,
Elia David

Sa caut prin ghiozdan o poza si o lipesc. :) Cu asta sunt de acord. E cineva acolo.

Ion Patitul, sub zapada,
Nu stie ce sa mai creada,
Dar eu stiu ce s-a ntamplat:
In ochi, fulgii i-au intrat!

Florina, uite ce spune
Ion Diviza, fete, (doua?),
Cica-ar vrea-n gradina lui
La o epigrama...noua.

Mi-a placut. Nu ma apuc sa-l iau la puricat. Mi-a trecut usor si frumos prin inima.

Mărțișoare câte vrei,
Se deschide geamantanul...
Unul singur dacă iei,
Te usucă celofanul.

Azi, domnul epigramist
A pățit un lucru trist:
Mărțișorul “aurit”,
Stând în glastră, a coclit.

Daniela, mi-a crescut tensiunea! Ma provoci la sinceritate in fata natiunii si eu sunt timida de felul meu. Asa ca o sa-ti dau adresa de e-mail, pentru mai multe informatii legate de persoana mea importanta.:)
elia_david@yahoo.com
Aveam o poza pe care voiam sa o lipesc aici, dar era cu doua maimute - nu cred ca te-ar fi incurajat sa ma cunosti personal.:) Promit sa vin cu una cat se poate de reala.
Sper ca nu doar eu.

Florentina, m-a intristat vestea. Toate bunicile adorm la un moment dat. Sa nu le trezim!
Dumnezeu sa le odihneasca!

Daniela, poate suna sinistru, dar eu nu urasc moartea.
Urasc(?) doar ceasurile, pentru ca ne pun fata in fata cu o conventie (si trebuie sa ne supunem): Timpul. Orele netraite ca si locurile nevizitate, ca si iubirile imposibile, ca si..., pe acestea le vom regasi, curatate de vanitatile, de snobismul, de viciile, de proiectiile noastre, dincolo (de aceasta viata). Depinde, fireste, cu ce picior trecem pragul. Eu asa cred, de aceea, cand o sa ma uit la ceas de acum inainte o sa ma uit ca la o mamaliga pe care n-a mai incaput-o farfuria mea!:)

Vine, vine primavara,
Martisoare la feresti,
Maine roade-n toata tara,
De n-ai grija sa-l pazesti.

Un martisor metalizat
Nu i-as dori femeii-n pat,
Mai bine unul matasos
s-alunece pe trup frumos.

Cat despre statul deoparte,
Normal amicul sa te-ajute
Sa parasesti un loc pe cinste,
Ca el acolo sa se mute.

Faci o supa de legume
Si privesti in departare...
Poate anul urmator
Nu-l mai tine la racoare.

Stii ce vad eu aici, Daniela? O imensa mamaliga lipita de un perete, in chip de ceas, in care mai ca-mi vine sa-mi infig cutitul. Dar nu-l am, pentru ca e in sertarul cu... surprize macabre(langa furculita).:)
M-a amuzat teribil subtitlul poeziei tale, o sa creada lumea ca ma cunosti mai indeaproape, desi nu facem altceva decat sa sfaraim impreuna pe acelasi gratar.:)
Pe curand.
P.S. Sa stii ca si mie-mi lipseste stofa aia de care ziceai. Mi-ar fi placut sa ma imbrac in critic. Umblu si eu cu ce am.:)

Mușchetarule, să știi
Pentru viitor:
Unde nu e caracter
Vai de mărțișor!

Iar e-o virgula in plus,
Deoparte o dau usor,
Poate-l vad si pe Diviza,
Ascuns dupa martisor.

Poeziile tale (din punctul meu de vedere) au ceva particular, de radigrafie, cuvantul tau este numai os si piele, versul este extraordinar de mobil, mesajul foarte direct, spiritul ascutit si patrunzator. Pe mine ma atinge si ma infricoseaza pe undeva. Ca imaginea unui schelet ce sustine, aici, bine hranit, orgoliul. Imi place.

Cum o-ntoarce, mușchetarul,
Tot la lupta-n doi, se pare
Că ajunge, vrând s-arate,
Ce tare e-n mărțișoare.

Femeie, iubire, durere, noapte. Cata durere si cata noapte intr-un poem atat de frumos!

Mușchetare, mușchetare,
Credeam că de mărțișoare
Ai uitat, dar iata sacul:
Tinicheaua, sfoara,...acul!