Nu exista “și”

Iti multumesc pentru definitia data. E mai mult decit m-asteptam. Deja ma vad cu alti ochi. Doamne ce inseamna sa ai si putina stofa de critic. Eu trebuie sa recunosc ca-mi lipseste ... Dar iti multumesc cu o dedicatie. Plus cu citeva vizite imediat ce voi putea.

Stii ce vad eu aici, Daniela? O imensa mamaliga lipita de un perete, in chip de ceas, in care mai ca-mi vine sa-mi infig cutitul. Dar nu-l am, pentru ca e in sertarul cu... surprize macabre(langa furculita).:)
M-a amuzat teribil subtitlul poeziei tale, o sa creada lumea ca ma cunosti mai indeaproape, desi nu facem altceva decat sa sfaraim impreuna pe acelasi gratar.:)
Pe curand.
P.S. Sa stii ca si mie-mi lipseste stofa aia de care ziceai. Mi-ar fi placut sa ma imbrac in critic. Umblu si eu cu ce am.:)

Nu-ti trebuie atita modestie. Nu-i nevoie.
Ceasurile alea sint ceasurile care vor muri odata cu noi cu toate orele netraite inchise in stomacul lor .Tu urasti ceasurile prietene cu moartea asta pe care o urim cu totii?

Daniela, poate suna sinistru, dar eu nu urasc moartea.
Urasc(?) doar ceasurile, pentru ca ne pun fata in fata cu o conventie (si trebuie sa ne supunem): Timpul. Orele netraite ca si locurile nevizitate, ca si iubirile imposibile, ca si..., pe acestea le vom regasi, curatate de vanitatile, de snobismul, de viciile, de proiectiile noastre, dincolo (de aceasta viata). Depinde, fireste, cu ce picior trecem pragul. Eu asa cred, de aceea, cand o sa ma uit la ceas de acum inainte o sa ma uit ca la o mamaliga pe care n-a mai incaput-o farfuria mea!:)

chiar daca mi se pare o discutie inchisa, imi voi permite sa spun ceva, ca parca prea mult mi-a placut particica din ciclul inexistent pentru Elia. Trebuie sa recunosc ca inca asociez numele de Elia cu unul masculin. Mi se pare foarte biblic, mai ales ca in italiana \"Ilie\", cica e \"Elia\"(nu se supara elia), dar voi prefera sa am o imagine de barbat in fata mea cand iti citesc poeziile.
Scuze pentru paranteza despre nume. Astfel, cum spuneam, m-a amuzat teribil poezia, mai ales ca am citit-o ca pe un text scris de o \"ea\" pentru a speria un \"el\"... si tare m-a surprins cand m-am trezit din nou cu \"el\"ul fiind o \"ea\".
Trebuie sa recunosc ca e poezia care a reusit sa ma bine dispuna dupa intreaga molima de primaveri si ingeri de pe site. :)........ si sper ca va avea o continuare.
Cu mult respect, Martin