Trubadur cu dalbe plete
ce cânți noaptea pe la fete,
și șoptești pe la ureche
cânturi noi pe slovă veche,
inima ți-e însetată,
copilițe o desfată,
că e blondă sau brunetă
cântul tău e de
Iubire este-n parfum de flori,
Din evantaiu lor de culori
Când, simțurile ți le-ncântă
Și, inima ți-o înfierbântă.
Iubire e-n tril de cântători
Când, îl înalță spre cer în
Te regăsesc în fulgul mic de nea
ce-n palma-mi ușor el se topește,
în strălucirea din fiecare stea
ce mie-mi regăsirea îmi șoptește.
Te regăsesc în valul-nspumat
ce nu se mai oprește din
Plăcut priveam, de pe mal,
Cum lunecau val după val;
Privind spre acel de vis decor,
Pe lângă-un trunchi eu mă strecor...
O șoaptă mă învălui
Și lângă trunchi ea mă opri...
Te-am cunoscut într-o zi de mai
Stăteai pe-o bancă-n parc și fumai,
Gându-ți era undeva plecat
Spre visare stătea aplecat.
Ai întors capul și m-ai zărit,
Privirea-ți subtil a tresărit,
Ai
Sus pe deal, în poieniță
Rezemată de-o căpiță,
Printre zbor de aripioare
Și miresme de culoare,
Stă frumoasa copiliță
Cu o floare în cosiță,
Þine-n palm-o gărgăriță
Ș-îi șoptește din
Au ruginit zilele
încolăcite pe toamna din noi
dar mustuind a rod copt adunat
din lacrimi și surâsuri trimise prin lume,
să se știe de noi,
că n-am zăbovit degeaba în doi.
Toamna din noi,
pe
Prin albastrele stele
te caut întruna iubite,
ai plecat supărat
și te-ai pitit printre ele.
De doruri prea multe
mi-e oarbă privirea,
când te chem lângă mine
nu e nimeni s-asculte.
De ce
Din șipotul de gânduri blânde,
Cu o mie de lacăte-nchise,
Necitite nicicând, vibrânde
Spre tine domol curg deschise.
Le-am păstrat în negre adâncuri,
Tu acum le scoți la
Balsam și rană e-a ta chemare,
Precum valul ce ne strigă-n mare,
Pe struna viorii infinită
Strigarea-ți îmi este mie menită.
Chemarea ce mi-ai trimis matale,
Sună vibrândă din munte-n vale,
A
Seara se lasă pe nesimțite. Lumina felinarelor se reflectă în albul zăpezii proaspăt așternute dând o luminozitate deosebită orașului. Din văzduh natura cerne mărunt și des. Sub pașii trecătorilor
În parc, pe alei
pe sub
castani-nfloriți,
Pe-nserat,
trec
tineri îndrăgostiți.
Mergând de mână
ei poartă
săgeți-n priviri,
Și tinere trupuri
ce saltă
în unduiri.
Stând pe o bancă
cu
Scriu aici la atelier,
Condus de un bijutier
De cuvinte puse-n stihuri
Sau, nuvele prinse-n rânduri.
De scriu rău sau, poate bine,
Stihuri vreau să se îmbine
Despre viață, despre
Gândul viscolește
ninsoarea din mine,
sperând să te vadă.
Mă umple și rece
sub pătură caldă
se-ngroapă în sine.
Din lacrimi
în lacrimi încolțește,
spre ziua de soare.
Ochii-mi
În zadar spui că iubire poți să-mi dai,
Așa cum deunăzi te lăudai,
Sunt vorbe false, cum să te cred pe cuvânt?
Mă cauți în ceruri, eu sunt pe pământ.
Tocmai îmi oferi fericiri deșarte,
Spunând
Îmi pun aripi de gând
și-n zbor lin de condor
mă adâncesc în cerul din mine,
căutând spre zare cu disperare
un punct de orientare spre mine.
Trec cu ochii închiși, temători,
prin nourii vieții
Ce spui acum străine,
În vârf de mărăcine,
E multă întristare
Pe-a inimii altare.
Sună a despărțire
De-a gândului clădire
Pe lună și pe soare,
De șoapte-amăgitoare.
Ea a rămas acolo,
Își
21 mai zi de mare sărbătoare pentru creștini, sărbătoriți fiind “Sf. Mari Împărați Constanti și Elena- mama sa, cei întocmai cu Apostolii”. Această mare sărbătoare în acest an s-a nimerit
Ades mă-ntorc în gândurile mele,
mă joc de-a v-ați ascunselea cu ele,
apoi le sorb aspritele cuvinte
ce stau pitite-n unghere de minte.
Durerea lor străbate din străfunduri,
s-aștern amorf
Andrei pășea abătut pe drumul ce-l ducea la biserică.Gerul de afară oprise natura să cearnă steluțele arginti. Cunoscuse la Paris, la un club,pe fiul preotului Strat,de atunci Ionel îi era cel mai
Picură, prin simplă gândire,
doruri, vise, spre nemurire...
Vom adăuga picuri, mereu,
de n-e ușor sau, ne este greu,
de este zi sau, este noapte,
de e acum sau, după moarte.
Pe firul visului din infinit
În gând curat, omule ai venit,
Trimis ai fost de El pe astrul sfânt,
Să-mplinești întocmai al său cuvânt.
Și ai ajuns acum să poposești,
Pe-al său nisip o viață
Primăvara se instală în toată măreția ei. Pomii s-au îmbrăcat în haină verde ,în grădiniță florile au împodobit văzduhul cu parfumul lor.iar, bâzâitul albinelor completează tabloul pictat de
Trăiesc cu speranța,
Să frângem distanța
Prin vorbe nescrise
Din stele trimise.
Să fii tu, bărbatul,
Cel mult așteptatul,
Cu brațe trimise
Spre mine întinse.
În
EP