Poezie
Trunchi uscat
1 min lectură·
Mediu
Plăcut priveam, de pe mal,
Cum lunecau val după val;
Privind spre acel de vis decor,
Pe lângă-un trunchi eu mă strecor...
O șoaptă mă învălui
Și lângă trunchi ea mă opri...
\"Din vârf de munte din pământ,
Din rădăcini m-a scos un vânt;
Și dus de ape din aval,
M-au aruncat pe-acest mal,
Pe mal eu trist l-am sărutat,
Din viață când m-am strecurat...\"
Mă aplecai spre muribund,
Văzui cum apele-l inund,
Salut pios dădui tristeții,
Ce-a mai ramas din fala vieții.
Acolo e, nu l-am clintit,
A sale crengi le-am ocolit;
Atâta doar că l-am privit,
Uimită că ne-am întâlnit.
Pe malul apei l-am lăsat,
Eu mai departe am plecat,
Spre soarta mea ușor planez,
În alte clipe să semnez.
001.209
0