Poezie
Flori de castan
1 min lectură·
Mediu
În parc, pe alei
pe sub
castani-nfloriți,
Pe-nserat,
trec
tineri îndrăgostiți.
Mergând de mână
ei poartă
săgeți-n priviri,
Și tinere trupuri
ce saltă
în unduiri.
Stând pe o bancă
cu drag
eu îi priveam,
De-a mele clipe
visătoare
îmi aminteam.
Vântul poznaș, de sus
îmi scutură
dalbe flori de castan,
Iar în poală-mi sosi o minge,
din greșeală
dată de un puștan.
Luai mingea și zâmbind
am dat-o-napoi
pruncului rușinat
Apoi, flori de castan
în palmă
am adunat.
Părul bogat
florile-n
nea albă l-au acoperit,
Iar, amintirile-n
suflet
au poposit.
Am oftat, am oftat,
de pe bancă
m-am sculat și am plecat,
Pe drumul destin
cu bune, cu rele,
ce-l am de urmat.
001.544
0