Elena Munteanu

Lucian, îți doresc să te \"lipești\" de o petrecere minunată, de sărbători, și să ai un an bun! Cu simpatie, Ingada.

Tu știi mai bine, la “fierbinți”,
A fost un “bubițos” cam trist…
Primi steluță de la Sfinți,
Ieri spaniol, azi fracturist.

Și ca să vezi! “Direct în moarte”,
Îl duc bubițele din fund...
De ele nu se mai desparte,
S-a atașat așa, profund…

Bubițele-s în inventar,
“Comori” pe care le-ndrăgește,
Iubitei i le-a dat în dar,
Că-i generos și o iubește.

Și ce-i al lui e și al ei
Nu ți se pare că-i corect?
Văzuși? Nu are nici doi lei!
Dar el e sincer, e… “direct”!

Prâșci, bubiță, nu contează,
Că sărmanul fracturist
Din ea vers „asezonează”
Și-apoi zice că e trist…

“Piciorul meu de vers e fracturat,
Bubițe negre-mi ies în fund, sunt trist
Că iar le-am scărpinat neinspirat...
Să mă consider oare fracturist?”


Precum văzuși, direct în moarte
Te duc bubițele din fund...
Pe fracturist lasă-l să-și poarte
Spre doctor răul lui profund.
Îndeamnă-l către un chirurg,
(La „Neuro” e ocupat),
Sau la vreun vraci, la demiurg,
Dacă-l închide, am scăpat!

1. Am înțeles opțiunile dumneavoastră și le respect.
2. Trebuie să recunoașteți că măcar o parte din observațiile mele v-au fost utile, altfel nu interveneați să corectați și bine ați făcut.
3. Nu am gândit nici o clipă că vreuna dintre poeziile dumneavoastră mi-ar fi dedicată și, dacă recitiți comentariile mele, veți vedea că nu am afirmat asa ceva nicăieri.
4. Aștept să mă lămuriți totuși de ce ați postat comentariul acela în versuri la poezia mea, dumneavoastră, un om atât de credincios, care știe că e un păcat să faci rău semenilor săi?
5. Recunosc că am fost cuprinsă de amărăciune până la lacrimi și că asta m-a determinat să mă retrag de pe site. Nu ați fi vrut să fiți în locul meu atunci, credeți-mă!
6. Nu \"umblu\" după cele patru clase ale dumneavoastră, pentru că nu am orgolii de felul acesta. Am cunoscut persoane analfabete de o inteligență sclipitoare...
7. Nu o să-i recitesc nici pe Lovinescu, nici pe Vianu, pentru că nu mai am timp să o fac, dacă înțelegeți sensul dramatic al lui \"mai\", de aici.
8. V-am făcut o propunere de împăcare, dar se vede treaba că nu a fost bine primită. Îmi pare rău.
9. Repet: vă rog să mă lămuriți în legătură cu comentariul acela în versuri. Greșesc dacă îl consider agresiv, fără motiv? Cu ce vă greșisem? M-a durut de trei ori, nu o dată: suntem cojudețeni, nu făcusem niciodată vreun comentariu răutăcios la creațiile dumneavoastră, treceam prin momente de mare tristețe și suferință.
10. Pe mine m-am pedepsit prima. Am scos poeziile, nu cu ciudă, cum vă imaginați, ci cu lacrimi în ochi și cu sentimentul că nimic din ceea ce scrisesem nu era de valoare...
11. Promit să nu mai intru pe pagina dumneavoastră și vă doresc un an bun, cu multă sănătate și succese.(Sincer? vă admir pentru cunoștințele din religie). Cu bine, Ingada.

Un text incitant, cu valențe care se dezvăluie de la un vers la altul, în crescendo firesc, cu o construcție echilibrată. Nu trebuie să fii supărat pe mine. Poți să nu mă crezi, dar citisem o dată textele tale și mi-a trebuit ceva curaj să ți le semnalez... :))) Problema mea cea mai mare e că nu știu să mă cert și că nu îmi place deloc să fie cineva supărat pe mine. Așa că îți propun să încheiem aici \"duelul\" nostru, ce zici? :))) Sărbători fericite! Cu bine, Ingada.

Îți semnalez câteva din greșelile care apar în textele tale. Primesc oricând mulțumirile tale, așa cum le-am primit și pe cele de la poezia „Dama de la balcon...”… ))) Cu bine, Ingada.

“Prea păcătos.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. „patime”=”patimi”;
3. „va încheea”=”va încheia”.

“Sfânta Scriptură.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “Isus”=”Iisus”.

“Cristos - Lumina Lumii.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “prăsi”=”părăsi”;
3. “marire”=”mărire”.

“Poveste de artistă.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “păsă”=” păsă”, sau ”pasă”, sau ”păsa” (?)

“Rozaliu.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “francisc”=”Francisc”.

“Masa liturgică a ecumenismului.”
1. Nu se pune punct după titlu;
2. “mântuiriii”=”mântuirii”;
3. “înterconfesional”=”interconfesional”;
4. “vinul iertării sfințiți fiind de Duhul Păcii”=”vinul iertării, sfințiți fiind de Duhul Păcii”.

În monologul tău, din care nu lipsesc invectivele adresate direct celei pentru care “barele închisorii […] sunt prea largi și prea bufate” (vezi “tribală” sau “iguană”) s-au strecurat două greșeli: “fluterelui”= “fluturelui”; ”amează”=”amiază”. Corect? Cu bine, Ingada.

\"reliyare\"=\"realizare\"

Mâine e deja azi... \"Tainele lumii\", gonind prin carnea mistuită de teluric, se dezghioacă în trupul rostuit \"în formă de arcă\". Amendament:\"lipiuciul\"=\"lipiciul\", corect? Cu bine, Ingada.

\"aștept primul cutremur să-mi deplaseze scaunul de sub picioare\"-un text puternic prin ideatică și reliyare artistică. Nu te du la pagina mea, ca să vezi cine sunt... Tocmai mi-am retras cele peste 130 de texte :))) Cu bine, Ingada.

\"iar glasul tău grăia
ascuns în tine,
tăcerea înmugurită ziua
și tot așa, o dimineață și o noapte…\"-un poem în poem. Pe ansamblu, mesajul este creionat pe o linie melodică cu întoarcere, cu trimiteri la primele versuri. Interesantă manieră! Amendament: \"mîncată\"=\"mâncată\", de acord? :))) Cu bine, Ingada.

Mirarea, neliniștea, introspecția, convertite în versuri încărcate de forță de expresie. Nimic mai frumos decât poezia ta, Anana. Mulțumesc și pentru comentariul făcut la poezia mea. Din păcate, a trebuit să le retrag, din motive lesne de înțeles, dar am făcut-o cu inima strânsă. Voi rămâne însă aproape de versurile tale, oricând. Cu drag, Ingada.

Mi-am retras textele, ca să te scutesc de neplăcerea de a le citi cumva, din întâmplare. Sunt convinsă că, de acum înainte, lipsit de această grijă, vei scrie texte din ce în ce mai reușite. Nu sunt supărată, stai liniștit! Mi-ai făcut un mare bine! Dacă voi învăța să scriu poezie și să nu mai fiu \"un bob de fasole rânced\", mă voi întoarce. Până atunci, rămân o cititoare atentă la ceea ce se postează pe acest site. Rămâi cu bine și succes! Ingada.

Cred că scrii, pentru că nu poți să nu o faci. Verbul “a cizela” nu intră în preocupările tale, când e vorba de creație. Acesta este și motivul pentru care în aproape fiecare din textele tale sunt greșeli. Nici poezia de față nu face excepție, în această privință: “mâina”;
„stânge”. Cât despre textul acesta, cred că ar putea să fie interpretat drept “cuvinte, iarăși cuvinte, doar cuvinte, […], gol”. Asta nu înseamnă că unora, născuți mai târziu decât mine, nu le-ar plăcea poezia ta… :)))

\"uoară\"=\"ușoară \"

E vremea colindelor, așa este. Al tău aduce cu el prospețime și savoare. Atenție: \"Cas-aducem veste mare\"=\"Ca s-aducem veste mare\", de acord? :))) Crăciun fericit! Cu bine, Ingada.

Antinomiile susțin ideea poeziei. Mi-au plăcut mai ales versurile: \"Noi iubim!/Voi n-aveți suflet să o faceți./Noi visăm, ci nu trăim,/Voi trăiți, dar în lăuntrul vostru zaceți\", pentru conceptul poetic de \"trăind-netrăind\". Cu bine, Ingada.

Tonul înflăcărat, la care faci apel, se potrivește cu tema, dar și cu vârsta ta. Se prea poate ca, mai târziu, să \"cunoști\" și alte cadențe. E timp pentru toate. Un amendament, dacă nu te superi:
\"Credeți că cunoașteți lumea, vă simțiți mândri de sine,
Dar ca dintr-o țeavă spartă va curge prostia-n vene\"
- rimă falsă, așa e? Atenție și aici, unde e o uoară nuanță de, scuzați, cacofonie: \"Credeți că cunoașteți [...]\". În rest, e bine, mai ales că mânuiești cu îndemânare versul clasic. Cu bine, Ingada.

Valeriu, am citit, cu inima strânsă, versurile tale. Mi s-a făcut dor de bunici, de vremuri demult apuse, și o lacrimă mi s-a rostogolit în colțul ochiului... Îți mulțumesc.