Poezie
delirul
1 min lectură·
Mediu
râuri de foc
prea mult zăgăzuite
mușcă cu sete
trupul de vestală
somnul
adună-n podul palmei
clipa
și îi zidește-n cer
o catedrală
dantele roșii
negre
albe
moi
delirul și-l înnoadă
în tipare
beției de cuvinte
mă supun
în dimineți confuz - crepusculare
012792
0
somnul este a unui îndrăgostit de cuvânt ce adoarme în podul palmei cu patima astfel zăgăzuită pentru a o purta spre cer
cu delirul tiparului cu tot.
bună-trezire în joia \"dulce\"(J.S), eu plec spre vineri...!
Mai trec, pe aici bântuie poezie frumoasă