Poezie
Alchimistul
1 min lectură·
Mediu
Ambră, și stea, și smoală, și tină,
Dijmuită-s de zei, uitată-s de lume,
Fulger ofrandă clipa senină,
Focului sacru alchimist fără nume.
Cu tâmpla pe prag, în templu iernez,
În tăceri împietrite povara ascund,
La margini de timp livezi mai veghez,
Din vorbe îmi fac zid, în el să mă afund.
Fulger ofrandă clipa senină,
Amurguri pornesc vânătoare nebună.
Ambră, și stea, și smoală, și tină,
Îmi spulber talazul în nopți fără lună.
013.585
0
uneori, cand esti intr-o stare profunda, de orice fel
esti inchis in universul tau ermetic, nu poti iesi, iti simti trupul si sufletul gata sa explodeze, ca niste pete de culoare pe o panza - rosu, verde, galben, oranj
esti intr-un balon, nu iese nimic, stii ca se va sparge cu \"bum!\", insa nu, nu stii cum sa-l deschizi, cum sa scapi
...intr-un moment similar, intr-un punct, intr-un univers, intr-un sentiment, intr-un balon, sunt eu acum
dar asta nu e esential.
Ceea ce e, totusi, esential, e aceasta diferita stare pe care o ai tu, o stare de neconceput, de neinteles, un sentiment domol, cu fulgi ce cad incet, liniste, ritm, scurgere calma... de unde gasesti atata energie sa fii calma, de unde pot cumpara si eu starea ta...
Te rog sa-mi ierti iesirea, Elena, ai picat victima cautarilor mele, a nu-e-de-gasit-urilor mele, nu-ti fac o analiza a poeziei, ci ma deschid, pentru ca asta e ceea ce am simtit eu din starea ta, si cum s-a amestecat sentimentul tau cu al meu...