Elena Malec
Verificat@elena-malec
Nascuta pe 31 iulie,1954 la Bucuresti, Romania. STUDII Licentiata in filologie, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Limbi Moderne specialitatea Literatura si limba Spaniola-engleza, franceza(1979) EXPERIENTA PROFESIONALA Profesor de limba engleza, scoala generala, Braila 1980 Traducator de spaniola, Institutul de Constructii Pentru Agricultura si Industria Alimentara, Bucuresti 1983 – 1990; Cercetator-filolog,Institutul de…
Pe textul:
„tocilarii au îmbâcsit poezia" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„cântec către sine" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„cântec către sine" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Paul Bogdan
RecomandatProblema care se pune acum in cazul nostru e mai simpla. Acest articol e scris din punctul pe vedere al unui slijbas al bisericii ca institutie. Noi suntem un stat in care secularizarea s-a produs de la prima constitutie a Romaniei pe vremea regelui Carol I.Asta inaintea Frantei care s-a secularizat dupa 1900.
Deci avem de-a face cu doua institutii independente, una institutia bisericii si cealalta a invatamantului public.In nici o tara europeana, nici macar in Spania scoala publica nu are icoane si nu preda religia.
Mai mult, timpul in care traim secolul XXI spune de la sine ca biserica si credintele, cultele raman o chestiune de constiinta, de familie, de grup, dar nu controleaza sau se impun in societatea civila.
Faptul ca romanii serbau pastele si craciunul pe timpul comunistilor, faceau pom de iarna si chiar se gaseau culori de oua si miel pe piata spune ca acest popor nu si0-a pierdut credinta. Alte tari comuniste nu stiu de asa ceva iar copii lor nu erau botezati crestin.Numai cine n-a vreut pentru a trage foloase politice nu s-a botezat sau botezat copiii, nu s-a cununat religios pe vremea comunismului. Sa-mi spuna cineva ca ma insel. M-am nascut in anii \'50 si am trait in Romania pina in 1992.Credinta e o chestiune de familie dar si individuala, de constiinta, de spiritualitate.Cunosterea si intelegerea religiei ortodoxe, dupa mine si dupa lecturi si contacte cu alte practici crestine,duce la aprecierea ei ca cea mai buna dintre toate formele d crestinism. dar asta vine cu anii, varsta, cultura si ceeeace scoala trebuie sa faca e educatie in sensul istoriei religiilor.Asta implica studiul critic si obiectiv la nivel academic si nu la nivel de credincios practicant.Practica si propaganda se fac acasa si la biserica, nu la scoala.Scoala publica trebuie sa ramana laica.In Franta din 1905 exista un invatamant laic, alaturi de cel particular inclusiv religios. Chestiunea franceza nu a survenit peste noapte, nu e adusa de nord africanii musulmani, ci de hughenoti.Asata vad eu in spatele icoanelor o institutie, Biserica.O persoana morala, care traieste in spiritul celor 10 porunci, care are frica de Dumnezeu nu e neaparat cea care se inchina la icoane.Icoana e un element secundar care nu naste credinciosul, ci idolatria, caci nu mai suntem in evul mediu cand lumea era analfabeta si neputind citi vedea evanghelia pe pereti si se minuna, se infricosa, se pocaia,etc.Grigore din Nisa a sopus la vremea lui Credinta duce mai bine la credinta decat auzul, deci slujba s-a considerat infructuoasa in crestinarea maselor. Crestinismul de azi are alte probleme. In Europa, inclusiv Romania nu prozelitismul e la ordinea zilei ca pe vremea iconodulilor(adepti ai icoanelor) ci insasi justificarea morala si materiala a institutiei Bisericii. Cu alte cuvinte suntem crestini mai toti dar doar cu numele. Consider asta o criza morala inclusiv la nivel religios, dupa 2000 de ani e normal sa ai criza a valorilor, care insa nu se repara prin simboluri, prin intarirea insemnelor unei institutii. Institutia Bisericii catolice inclusiv ortodoxe, mai ales biserica rusa, e demult in criza. La fel valorile morale ale crestinismului in genere.Criza spirituala e criza ultimelor secole, 19 si 20 si la ce asistam azi e o piata de valori religioase care se ofera spre vanzare publicului. de aceea vezi manastiri budiste din Romania pana in Franta, culte esoterice, cluburi spirituale, practici orientale. Omul cauta un set de valori morale si spirituale care sa corespunda vremurilor ce traim, vremuri de criza structurala a culturii si mai ales a culturii traditionale.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Paul Bogdan
RecomandatProblema care se pune acum in cazul nostru e mai simpla. Acest articol e scris din punctul pe vedere al unui slijbas al bisericii ca institutie. Noi suntem un stat in care secularizarea s-a produs de la prima constitutie a Romaniei pe vremea regelui Carol I.Asta inaintea Frantei care s-a secularizat dupa 1900.
Deci avem de-a face cu doua institutii independente, una institutia bisericii si cealalta a invatamantului public.In nici o tara europeana, nici macar in Spania scoala publica nu are icoane si nu preda religia.
Mai mult, timpul in care traim secolul XXI spune de la sine ca biserica si credintele, cultele raman o chestiune de constiinta, de familie, de grup, dar nu controleaza sau se impun in societatea civila.
Faptul ca romanii serbau pastele si craciunul pe timpul comunistilor, faceau pom de iarna si chiar se gaseau culori de oua si miel pe piata spune ca acest popor nu si0-a pierdut credinta. Alte tari comuniste nu stiu de asa ceva iar copii lor nu erau botezati crestin.Numai cine n-a vreut pentru a trage foloase politice nu s-a botezat sau botezat copiii, nu s-a cununat religios pe vremea comunismului. Sa-mi spuna cineva ca ma insel. M-am nascut in anii \'50 si am trait in Romania pina in 1992.Credinta e o chestiune de familie dar si individuala, de constiinta, de spiritualitate.Cunosterea si intelegerea religiei ortodoxe, dupa mine si dupa lecturi si contacte cu alte practici crestine,duce la aprecierea ei ca cea mai buna dintre toate formele d crestinism. dar asta vine cu anii, varsta, cultura si ceeeace scoala trebuie sa faca e educatie in sensul istoriei religiilor.Asta implica studiul critic si obiectiv la nivel academic si nu la nivel de credincios practicant.Practica si propaganda se fac acasa si la biserica, nu la scoala.Scoala publica trebuie sa ramana laica.In Franta din 1905 exista un invatamant laic, alaturi de cel particular inclusiv religios. Chestiunea franceza nu a survenit peste noapte, nu e adusa de nord africanii musulmani, ci de hughenoti.Asata vad eu in spatele icoanelor o institutie, Biserica.O persoana morala, care traieste in spiritul celor 10 porunci, care are frica de Dumnezeu nu e neaparat cea care se inchina la icoane.Icoana e un element secundar care nu naste credinciosul, ci idolatria, caci nu mai suntem in evul mediu cand lumea era analfabeta si neputind citi vedea evanghelia pe pereti si se minuna, se infricosa, se pocaia,etc.Grigore din Nisa a sopus la vremea lui Credinta duce mai bine la credinta decat auzul, deci slujba s-a considerat infructuoasa in crestinarea maselor. Crestinismul de azi are alte probleme. In Europa, inclusiv Romania nu prozelitismul e la ordinea zilei ca pe vremea iconodulilor(adepti ai icoanelor) ci insasi justificarea morala si materiala a institutiei Bisericii. Cu alte cuvinte suntem crestini mai toti dar doar cu numele. Consider asta o criza morala inclusiv la nivel religios, dupa 2000 de ani e normal sa ai criza a valorilor, care insa nu se repara prin simboluri, prin intarirea insemnelor unei institutii. Institutia Bisericii catolice inclusiv ortodoxe, mai ales biserica rusa, e demult in criza. La fel valorile morale ale crestinismului in genere.Criza spirituala e criza ultimelor secole, 19 si 20 si la ce asistam azi e o piata de valori religioase care se ofera spre vanzare publicului. de aceea vezi manastiri budiste din Romania pana in Franta, culte esoterice, cluburi spirituale, practici orientale. Omul cauta un set de valori morale si spirituale care sa corespunda vremurilor ce traim, vremuri de criza structurala a culturii si mai ales a culturii traditionale.
Pe textul:
„Scrisoare deschisă" de Paul Bogdan
Recomandatvrem să știm dacă fata din basm
pe brocart a avut un orgasm
Ultima strofă șchioapătă rău pe la ultimele versuri.In general nu e rea, dar prea facilă pentru gustul meu.Si n-aș crede că vina e a fetei boierului. Oricum iti recomand sa citesti sau recitesti o povestire superba scrisa de Sadoveanu, intitulata Cosma Răcoare, în care haiducul Cosma răpește o vădana pentru un boier și vădana care era nu doar frumoasă dar și mândră foc il roagă sa o ia el, Cosma in locul boierului.Povestirea e de o mare frumusețe ca poveste de dragoste, căci și haiducului îi căzusera ochii pe vădană.
Cu bine,
peruzele.
Pe textul:
„fata boierului" de mircea lacatus
Chiar dacă in eseurile tale dau o senzație că îți scapă esențele, totuși te miști printre ele cu eleganță și ușurință a lecturii.Te mai aștept cu alte perle.
Pe textul:
„Intimitatea forțată" de Corneliu Traian Atanasiu
RecomandatPe textul:
„În frîul libertății" de Corneliu Traian Atanasiu
că-i dedici o epigramă,
te citește doar vecina
ca să-ți caute pricina.
Pe textul:
„zgârcenie strigatoare la cer!" de dumitru cioaca-genuneanu
Un epigramist catrenu.
- Pai te-am razbunat anume:
I-am furat vreo trei volume.
(Dan Norea)
Norică face servicii
unui confrate cu vicii
ei ca-n codru fură frate
de doi ani și jumatate.
Pe textul:
„unui politician corupt" de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„the restless keyboard (chinuind tastatura)" de Corneliu Traian Atanasiu
fură-ntr-una fără frică
și se jură că el scrie
epigrame-n agonie.
Pe textul:
„unui politician corupt" de dumitru cioaca-genuneanu
L-a mea nu e niciun \"cand\",
Toata ziua da din limba
Si nimica nu se schimba.
(Dan Norea)
Ba nu, chiar tu te-ai schimbat
de un an bolești la pat
cu urechile-nfundate
te-a imbătrânit, măi frate.
Pe textul:
„Când vorbește soacra" de Sorin Olariu
Pe textul:
„mAmA AedUlui" de Vasile Munteanu
când artistul este mic,
iar când artistul este mare
tabloul este de vânzare.
Pe textul:
„în fața unui tablou celebru intitulat \"alb pe alb\" oferit spre vânzare" de dumitru cioaca-genuneanu
Genu care e un crai
să o lase pe fătuță
oricât ar fi de drăguță.
Pe textul:
„cuceriri ce-s trecătoare/ sunt cele mai dulci se pare" de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„o nouă facilitate - mențiunea \"Limbaj explicit\"" de Radu Herinean
Recomandatcând aude pe Joiana
mugind lung și dureros
olteanu\' zace pe jos
Leana iute pricepu
că Mitică iar bău
și se dete la Joiana
crezând că e lelea Leana.
Pe textul:
„victimele secetei rusesti" de dumitru cioaca-genuneanu
îți pare c-ai spor la muncă
dar nu eu eram în luncă,
ci Joiana te-a mugit.
Pe textul:
„victimele secetei rusesti" de dumitru cioaca-genuneanu
