Unui poet dionisiac

cand poezia nu ii cere
nici tu vin si nici prastina
poetul modest se-nchina
unui butoias de bere.

Mitică, bun catrenul, dar mai degraba demn de Sorin, declarat băutor de bere...cu putina.

A-nceput de ieri o dramă
Scrisă-n versuri, evident.
Până astăzi, cu talent,
A golit juma\' de cramă.

Să bei când scrii o poezie
apare ca un fapt banal,
dar la poetul bacanal
se traduce-n tragedie.

Doar poeme-n versuri albe
Scria poetul cel divin,
C-avea muze zece halbe,
Nu de bere, ci de vin.

C-avea muze zece halbe,
Nu de bere, ci de gin.

Îmi învățasem bine muza
De cîte ori venea le mine
Și mă vedea că-mi crapă buza
Îmi aducea sirop de-afine

În care completa firește
Cu oarece alcool etilic
Să pot să scriu, gospodărește
Un minunat poem idilic

De la un timp mă deranjează
Și versuri să mai scriu nu pot
Că-n loc să stea alături, trează
Ea bea cu mine cot la cot

Muza lui e beată turtă
și-i face de zor cu ochiul
el stă tolănit pe burtă
așteptând să-nceapă jocul.

El după o limonadă
se lansează-ntr-o tiradă
demnă de-un politician

azi poeții ies în stradă
purtând mândri-acest slogan:
Vrem ca lumea să ne vadă.

Zau ca nu pricep deloc
Si m-afund adanc pe ganduri.
Trebuie un poloboc
Ca sa scrii cateva randuri?