Elena Kostenczyk

12. Complicații Bella și cu mine ne îndreptarăm în tăcere către laboratorul de Biologie. Încercam să mă concentrez asupra momentului, asupra fetei de lângă mine, asupra a ceea ce era real și

11. Interogatorii Ştirea a fost transmisă mai întâi la CNN. Mă bucuram că a ajuns pe canalele de ştiri înainte să fiu nevoit să plec la

10. Teoria - Îți mai pot pune o întrebare? îmi ceru ea în loc să-mi răspundă. Eram nervos, aşteptându-mă încordat la ce-i mai rău. Şi totuşi, cât de

Un călător dintr-o țară străveche îmi zise-ntr-o zi: "Două enorme picioare din piatră, fără trunchi, Se ridică în deșert... Lângă ele, în nisip, Pe jumatate îngropat zace-un chip sfarâmat,

9. Port Angeles Era prea multă lumină ca să intru în oraş când am ajuns în Port Angeles; soarele era încă prea sus pe cer şi, deşi maşina avea geamuri

8 . Fantoma Nu i-am văzut prea des pe oaspeții lui Jasper în cele două zile însorite cât au stat în Forks. Am trecut pe acasă doar pentru ca Esme să nu îşi facă

7. Melodia. A trebuit să aştept când m-am întors la şcoală. Încă nu se ieşise de la ultima oră. Era bine, pentru că trebuia să mă gândesc la

6. Grupa sanguină. Am urmărit-o întreaga zi prin ochii celorlalți oameni, abia conștient de ce se afla împrejurul meu. Nu prin ai lui Mike Newton, pentru că nu îi mai suportam fanteziile de-a

5. Invitații Liceul. Nu mai era purgatoriul, ci iadul în toată puterea cuvântului. Chin şi foc... da, aveam parte de amândouă. Acum făceam totul aşa cum trebuia. Ca la

4. Viziuni M-am întors la şcoală. Era necesar, deoarece sărea cel mai puțin în ochi. Până la sfârşitul zilei, aproape toți ceilalți elevi se întorseseră şi ei

3 . Fenomenul. Deși nu mă simțeam însetat, m-am hotărât să vânez din nou în acea noapte. O mică măsură preventivă, pe care o știam neîndestulătoare. Carlisle mă însoți; nu mai rămăsesem singuri

Mușcătura de pe buzele noastre Și căldura care ne Năruie trupurile Înlănțuite Cu sufletul zdrobit Suntem noi doi, împreună. Creaturile nopții Ne privesc cu ochi sticloși Și tu - unit în

2. O Carte Deschisă Mi-am sprijinit spatele de nămetele moale de zăpadă, lăsând pudra uscată să se remodeleze după greutatea mea. Pielea mi se

Tuturor Celor care răsar din asfințit Împletesc paralelul Varsă veninul în cupe Și-l sorb cu sete Tuturor Celor care cheamă neauzitul Întețesc furtuna mută Cunosc neștiutul Și-l schimbă-n

Totul se năruie sub mine - Pământ, Ocean, Foc și Aer. Sub atingerea palmelor mele, sfărâmându-se cad ruinele zăpezii. În turnul de ceață fugind de privire zac penele albe căzute din aripi. Și sap mii

Sclipește. În adâncul întunecat al nopții tăcute care ne înconjoară, încă sclipește. Medalionul cu irizații roșiatice nu încetează să icnească înăbușit dintre firele prăfuite ale covorului pe care