Fara titlu
Despărțire Au inflorit cireșii ,e primăvară tată! Te-ai dus să dormi de veci sub lespedea de piatră, Și- atâta ți-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare Și prin grădina mea sa faci
EHelena habasescuiubirea mea
Iubirea mea Iubirea mea, două cuvinte Rămase pe-o hârtie Cândva aducere aminte De această nebunie. În cale flori mi-ai presărat, Dar cu otrava le-ai udat, Se ofilesc și mâine mor, Și flori
EHelena habasescuvei ramane, poate ,un strain
Vei rămâne poate un străin Vei rămâne, poate, un străin, Un vis frumos neâmplinit, Icoana la care ma-nchin, Adierea unui zenit. Pe pagina în care-ți scriu Înmugurește o iubire, După ani și
EHelena habasescuam lacrimat in miez de noapte
Am lăcrimat în miez de noapte E toamnă iar,plânge pădurea, Plânge și cerul peste ea, Când pașii mă poartă aiurea Te chem să vi iubirea mea. Casa e rece și pustie Și dorul e rege peste
EHelena habasescus-a stins pe cer o stea
Caut ceva să semene cu tine La care să privesc cu drag, Și printre flori diamantine Se pierde astăzi un moșneag. Demult ,prin cețuri și ninsori Te regăseam o adiere Ce mă-mbata de multe
EHelena habasescuși n-ai venit !
Și n-ai venit! Am pus pe o pânză imaginea ta, apoi am așteptat ani și ani să apari de undeva. În fiecare zi am privit în zarea pustie, să văd de unde vii, din noapte am făcut zi din inimă
EHelena habasescuși n-ai venit !
Și n-ai venit! Am pus pe o pânză imaginea ta, apoi am așteptat ani și ani să apari de undeva. În fiecare zi am privit în zarea pustie, să văd de unde vii, din noapte am făcut zi din inimă
EHelena habasescuamurg
Amurg Cât parfum se pierde-n noapte ! Câte doruri rătăcesc ! Câte lacrimi ! câte șoapte ! În zadar se risipesc. Schimbă-ne doamne destinul Celor singuri,celor mulți, Șterge-ne din soartă
EHelena habasescuchemare
Hai să zburăm printre stele Și nimeni să nu știe, Să strălucim precum și ele O fac de-o veșnicie. Hai să aprindem și noi Măcar o lumânare, Să lumineze mai apoi Uitatele
EHelena habasescudestinul
privesc în gol, nu te zăresc, ai dispărut cum ai venit, prin amintiri mai zăbovesc, oare pe tine te-am iubit? afară toamna mai zâmbește la zbuciumul frunzei pe ram, apune soarele pe
EHelena habasescucalea pustie
Mai pâlpâie-n vatră Tăciunele stins Cu apă de ploaie, Mocnește-n cenușă Jarul aprins Cândva vâlvătaie. Plouă-ntruna Și iar mi-e dor De viață ,de tine, Dar cade cu zgomot Un ultim
EHelena habasescucreanga târzie
Iarăși ascult cum plouă, și caut Imaginea ta prin ropot și fulger, Aproape s-aude un sunet de flaut, Mă-ntorc din drum să mai cuget. Dar ploaia mă cheamă,mă cheamă să vin Afară să-mi ude
EHelena habasescumama
MAMA Mai vino mamă iar la noi Doar tu ai timp de fiecare, Noi sântem domni plini de nevoi Pământul drumuri n-are. Ai împărțit în șapte tot Și sufletul tău mare, Azi copiii nu mai pot
EHelena habasescupământul sfânt
pământul sfânt lăsa-ți casa și mândria veniți români ca să zidiți o țară unde sărăcia doar în nisipuri o găsiți. vă arde soarele pe schele și foamea vă găsește goi, nu-i apă-n lume să vă
EHelena habasescuamintire
Amintire Mai ții minte ? ascultam Greerii cântând in flori. Mii de ziduri ridicam, Mâine iar le dărâmam Și visam deatâtea ori. Atunci am zidit o casă Din nuiele și pământ Ai plecat și
EHelena habasescuo carte nescrisa
o carte nescrisa Privesc chipul gânditor Îmi șterg ochii să nu doară Lacrima ce curge-n gol Și nu știu a câta oara Caut umbre-ntunecate Chip de demoni ca să fug Prin jăratecul ce
EHelena habasescudecembrie\'89
iarna răvășită plânge peste proaspete morminte, spală străzile de sânge nu se mai aud colinde. liniștea vremii s-așterne prin țărâna din morminte, dar chinul uitării geme printre noi
EHelena habasescu