Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Despărțire
Au inflorit cireșii ,e primăvară tată!
Te-ai dus să dormi de veci sub lespedea de piatră,
Și- atâta ți-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare
Și prin grădina mea sa faci din nou cărare.
Dar dumnezeu n-a vrut, ți-a dat in schimbul lor
Durerile cumplite a vieților ce mor,
Și te-a luat la el intr-o zi insorită
Lasând in urma ta o viață chinuită,
Pe mama care plânge tăcută-ntr-o răscruce
Chemându-te amarnic nu știe un’ se duce.
Azi cu durere-n suflet in urma ta mă-nchin,
Și iartă-mă de vrei cu toții noi greșim.
La orice pas te-aud cum mă chemai să vin
Să te intorc in pat durerea să-ți alin.
Te văd cum ne priveai cerșind la fiecare
Un dram de mângâiere , la ceruri indurare.
Cumplită-i despărțirea și atâta mi-aș dori
Numai o clipă tată ! să te mai pot privi.
Să te aud rostind măcar un cuvânt,
Apoi s-adorm și eu langă al tau mormânt.
ELENA HABASESCU –aprilie 2008
002902
0