Poezie
decembrie\'89
1 min lectură·
Mediu
iarna răvășită plânge
peste proaspete morminte,
spală străzile de sânge
nu se mai aud colinde.
liniștea vremii s-așterne
prin țărâna din morminte,
dar chinul uitării geme
printre noi deacu-nainte.
câte vieți nevinovate
așteptând ziua de mâine
au pierit cerând dreptate,
lumină,căldură,pâine.
au primit in loc de pâine
gloanțele ucigătoare
pentru ziua cea de mâine
lumânări pe trotuare.
vom putea pe lumea asta
să vă-nlocuim pe voi,
și să curățim pământul
de gunoaie și călăi?
002725
0