Poezie
pământul sfânt
1 min lectură·
Mediu
pământul sfânt
lăsa-ți casa și mândria
veniți români ca să zidiți
o țară unde sărăcia
doar în nisipuri o găsiți.
vă arde soarele pe schele
și foamea vă găsește goi,
nu-i apă-n lume să vă spele
durerea care sapă-n voi.
în buncăre sau în bărăci
vă odihniți răpuși de gânduri,
un lux mai rar printre gândaci
și umezeala de pe ziduri.
veniți !pământul sfânt primește
să vă sfințească și pe voi
cu vre-o durere ce nu este
pe drumurile de la noi.
veniți ! că bogăția-i sfântă
în israel la orice colț
dar pentru noi e o osândă
o închisoare pentru toți.
pentru-n dolar ești chinuit
și umilit ca și un sclav
iar când contractul s-a sfârșit
te-ntorci acasa trist,bolnav.
la noi privighetoarea cântă
și iarba este pentru coasă,
nevasta a-nceput să plângă,
așteaptă să te-ntorci acasă.
012.703
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elena habasescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
elena habasescu. “pământul sfânt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-habasescu/poezie/212622/pamantul-sfantComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am lucrat doi ani în israel. Am întâlnit oameni mutilați sufletește însă plini de mândrie că au ajuns să lucreze pe acest pământ. Mă uitam la ei și mă intrebam oare sânt oameni sau animale. Cu mâinile umflate și deformate de muncă,chinuiți de dorul de casă si copii,dormeau prin buncăre sau camere mizerabile unde gândacii mișunau peste tot. n-am rămas indiferentă la aceste dureri sufletești și am scris poezia pământul sfânt
0
