elena gheorghiu

Un prost pe nume Dominte, un zăpăcit pe nume Melinte și o nebună numită Neliza, au găsit adăpost într-un castel părăsit de pe satelitul Hexagena din constelația Beta Centaurina. În acest castel numit

Cobor spre adâncul sufletului șubred. Întreb pe ultimul muritor , venit cu pluta pe mare , dacă-s pe lume ultimul visător. Și câtă nevoie mai am de întoarcerea-n timp la un moment

Frunte ridată de gănduri prea sucite- doar resemnare. Fără regrete= cinteza trufașă privește spre cer. Balena ucigașă spinnecă în forță valul uriaș.

În insula Bornaca s-au întâlnit racii din cele patru puncte cardinale ale insulei. Cei din nord sunt reprezentați de racul copil Remonis, cei din Sud de racul adolescent Coronis.

În constelația Epsilon se găsea țara lui Papuc-Împărat si a lui Șoșon-Bețivan.Ei conduceau destinele acestei țari după legile scornite de ei și respectate cu sfințenie de supuși.Papuc era tare de o

O mască de ceață se lasă, pe fruntea unui poet prefăcut. Bucuriile nu mai au nici un sens, în capul făcut terci de orgolii, și-n creierul său supus la condens Realitatea este dictată de

De am iubi decât lumina, și cântecul de mandolină, viața toată ar fi o încântare. De am cânta doar frumusețea, și lebăda cea albă de pe lac, întreaga viată ar fi o primăvară, iar clipa faină

Disprețuindu-ne și măsurând trecerea orelor ceasul biologic ne dă un semnal. Clipe-nspumate prinse în aprigul joc, dau ocol unor blesteme străvechi. Uitând de putregaiurile vremii, doua corpuri

Þi-e sufletul o mină părăsită în care aurul s-a dus de mult. Provoci-n jur doar agitație, iar mângâierea hazardului, se arată pe o geană căzută, și-ți produce o vicleană trepidație. Puzderia

Ideea mea este geniala, chiar dacă lumea asta-i o lașă. Orgolii și amăgiri diverse într-un ocean plin de rechini. Sunt doar niște amețiți, care-n curând paharul o să-l verse. Cine mai vrea o

Călare pe un cal himeric și bând licoarea sufletului meu, sosești triumfal ca un învingător. Ore întregi până bucuriile au sens, rămâi în extaz la un țărm violet, și pari extrem de gânditor.

Când frunza țipă-n zadar în verile mult prea calde, singurătatea ta joacă zaruri la periferia unei iubiri pierdute. Atunci nu-ți mai amintești iubite de ate tale vechi redute. Încremenește-n

Când frunza țipă-n zadar în verile mult prea calde, singurătatea ta joacă zaruri la periferia unei iubiri pierdute. Atunci nu-ți mai amintești iubite de ate tale vechi redute. Încremenește-n

Peste o geană de lumină care încet se pierde-n timp, apari cu vorba ta cea ascuțită, stărnind o panică răscolitoare, în lumea ta cea aiurită. E lumea existentă doar în interior ce are numai