Poezie
La teatru
1 min lectură·
Mediu
Ieri la teatru de mergeai,
sala era atunci plină.
Un bilet nu mai găseai,
se spunea: doar lume fină.
Azi de mergi-n acest loc,
să vezi piese de valoare,
te apucă îndată un șoc,
ești singura spectatoare.
Ce să joace și actorii,
dacă nu sunt spectatori?
Nu mai vorbim de flori,
de certuri și de erori
Cine pare mulțumit?
Poate doar numai portarul.
La minte a cam slăbit,
în vin își îneacă amarul.
De actori ce să mai vorbim,
nu au curajul să o spună-n față,
că trag mâța-n mod sublim,
nu de coadă ci de ață.
Au spectacol doar la bar.
Sunt mai bine răsplătiți.
Pe ecran apar mai rar,
sunt toți cu nervii tociți.
Cine să-i plângă pe lume,
pe actorii talentați?
Valurile care fac spume,
Porumbei albi,nepâtați.
Lumea asta e o artistă,
nu o spun numai actorii.
De ești vesela ori tristă,
te salută muritorii.
001268
0