elena gheorghiu

Te poți pierde în marea agitată, ca o sirenă,fără motiv. Glasul de nai al dorinței se tolănește pe nisipul cald. Durerea face plajă tulburată, Speranțele mocnesc,nu mai ard. Sufletul, scărbit

Mi-am pierdut azi tinerețea, Asta pagubă să fie. Dacă vine acum bătrânețea Nu-i o mare veselie. Tinerețea nu o poți păcăli Că se duce și te ceartă. Nu suntem deloc egali, Ea este-n viață o

Nu mă supăr pe prostie pentru că nu-i capital. Vântul care azi adie, te ferește de orice val. Te ferește de aceste răutăți care îți mai dau ocol. Astea nu sunt bunătăți, pentru cei cu creier

Pe marginea calcinată a speranței Dorul se umple de teamă. Vibrând și tresărind de uimire Un chip neliniștit de copil Gândește timid la spectaculoasa vară. Nu vrea ca această căldură Venită

Pe treptele minciunii orice clipă Pare un secol de prisos. Lângă o margine putredă de somieră Toate gândurile îți merg agale. Sufletul tău devine se pare arțăgos Iar privirea-ți alunecă spre o

Mult va fi ciobită noaptea De întebări și săruturi. Va fi peste tot în aer Parfumul tau mult prea scump. La încrucișarea a două visări Cauți următoarea întrebare Regăsită într-un tipar

O idee e ascunsa într-un dulap Si sta acolo de aproape un secol. Cunună de ghimpi și de ace Îi vine să o ia acum la trap. Ea crede aiurea că-n lume are rol, Și poate-n timp să facă ce-i

Plânge-n mine un gând rebel, Ce vrea să își cunoască acum hotarul. Din creier, tiptil poate ieși orcând Să-și ia zborul timid,un porumbel. Timpul săracul face pe avarul, Chiar în anotimpul

Cel mai important lucru nu-i iubirea, ci ura mult prea gânditoare, care străjuie în carcasa sufletului amorțit, ca o săgeată plină cu venin. Visul se pare că este mult prea irosit. Să ții la

Am rămas la vârsta iluziilor deșarte De ninsori și vânturi. Rămas bun nu pot să spun, Și atunci mă furișez Într-o cameră de vise destrămate. Miezul verii își aranjează De pe acum arșița

Ideal ți-a fost în viață, Doar femeia și atât. Nu conta,prostă,isteață, Ai făcut din ea un mit. Pâna când vei alerga, După fuste ,mă întreb? În viață vei regreta, La minte nu ești

Câte gânduri ai în cap, Îți vine să o iei din loc. Grijile merg doar la trap, Te aprinzi și iei chiar foc. Dai din cap pe stradă, Nici nu bagi de seamă. Dar cine să te creadă? La toți le

Trerorismul este o meserie? Așteptăm doar un verdict? Atăcăm tot ce-i ființă vie, În final este un conflict. Conflict între nații mari, Și totuși mai mărunțele. Peste ștachetă de

Cui e milă.cine plânge, De o târfă,de,un golan? Durerea e cea care învinge, Forță nu au pân la liman Cine plânge,cui e milă, De un golan și de o târfă? Dacă ai prea multă silă, Viața îți

Să lupți pentru o idee, La ce ar folosi? Când lumea asta-i strâmbă, Și strâmbă va sfârși. Să lupți pentru o speranță, Dar dacă-i în deșert? Mințind cu atâta nonșalanță, Pot oare-n viață să

Acceptați-l pe nebun, Pentru că asta meritați. Asta-i tot ce pot să spun, Degeaba vă agitați. Nebun este și chiar minte, Îl acceptați că sunteți lași. Cu minciuna înainte, Face mereu câțiva

Să lupți pentru o idee, La ce ar folosi? Când lumea asta-i strâmbă, Și strâmbă va sfârși. Să lupți pentru o speranță, Dar dacă-i în deșert? Mințind cu atâta nonșalanță, Pot oare-n viață să