elena gheorghiu

Viața este un fir de ață, Dacă stăm și judecăm. Nu fi doamnă precupeață, Prea mult zău noi calculăm. Mai dă-mi câțiva ani acum, Asta ceri tu de la viață. Dacă ști să alegi un drum, Nu ești

Este slab, e gras, e tont, Principal este un chip. În bancă nu are cont, Și pe lume nu e vip. Are barbă, este chiar sur, Chel cu cioc și cu talente. Prin idei mai face un tur, Orator cu

Mama ne învăța mereu Fiți cuminți și-n banca voastră. Acum zău îmi vine greu, Când am câte o zi mai proastă Nu ne-a învățat săraca, Fiți parșivi,făra sinceritate Când vi se mai rupe

Într-un colț, la un gunoi, Șase boschetari sadea. Peste ei câinii puhoi, Să-i mănânce nu ar vrea. Cine a spus că noi aici, Nu avem și cerșatori? Și cu ceară de îi pici, Nu pleacă chiar dacă

Dacă ochii îi deschizi, Tot asteptând să te deștepți. Visul nu poți să-l mai prinzi, Așa spun cei înțelepți. Era un vis puțin aparte, Un îngeraș mic, plăpând, Situat pe un nor, pe Marte, Se

Avem viteza în gândire, Nu avem deloc răbdare. Asta este pentru omenire, O pierdere mult prea mare. Daca gândesti încet și prost, Iar nu-i nici o sfârâială. Viața nu mai are cost, N-ai să fi

Gloria este o mâncare, Ciorbă poate sau friptură? Te crezi în viață prea mare, Nu-i nici măcar o prăjitură. Totul este trecător, Cum e viața pe pământ. Ești un zero, un muritor, Spune dacă

Crezi că Îi este milă? E un câine,un șacal. Și zău că imi este silă. Să ajung la tribunal. Ce să vezi la tribunal? Fețe,fețe și iar fețe. Totul este așa de banal, Soarta vrei să te

Aș pleca azi în Tibet, Peisajul e excelent. Dar nu am bani de bilet, Pretutindeni faliment. Ce să cauți în Tibet? Zice o vecina, Ce nesimțire!!! Mai bine ți-ai lua un set De cristal

Dacă ar fi să întorc azi anii, Pe lume asta aș face. Aș ignora pe toți golanii, Și cu proștii aș face pace. La curve le-aș da cu flit, Masculine, feminine, La drum nu aș mai fi

Ninge încet cu puf de plop, Să mă bucur oare? Sincera sa fiu nu pot, De tristețea care doare. Stai cu carțile sub braț, Tot astepți ca sa le vinzi, Nu ai cafea, nici măcar zaț, Doar

Nu știm noi sa prețuim, Pe toți cei care exista. Daca stăms și ne gândim, Viața nu-i așa de trista. Daca am ști ca ei dispar, Ne-am purta frumos, corect. Avem traiul așa amar, Uităm

Când apari pe lume, plângi, Tot la fel cand și dispari. Pana unde speri sa ajungi, Suntem furnici nu prea mari. Când ma uit la cate unul, Ce importanța isi dă mai frate, Se cocoața ca