elena gheorghiu

Dacă viața te stresează și buzunarul este întors pe dos, în săptămâna această sfântă, fii mai bun, mai generos. Dacă singurătatea devoră esența sufletului tău, nu uita că este PAȘTE, dă la o

Demult. strămoșii își serbau ziua și noaptea cea divină. Ei adunau dovezi pentru acestea, cotrobăind prin cotloane prăfuite, și aruncând pe aștrii nebănuita vină. Neinventată și durabila

Spun acum: O, Doamne sfânt, vreau să ajung la mănăstire. Este cel mai cald pământ, cea mai plăcută amintire. Simt în suflet o căldură mare, ochii-s plini de încântare. Uit de orice

De câte ori te-am implorat: Ajută-mă, tu, Doamne dragă, de răutate tu m-ai vindecat, în suflet mi-ai sădit atâta vlagă. Noi suntem vulnerabili bunăoară, așa cun este pe Pamânt orice

Este un cap mare pătrat, arată ca un bostan. Să fiu sinceră este păcat să-l consideri un bolovan Cine îl poartă se mândrește, el nu vede că este nul. În viață dă multe teste, de atâta

Eu sunt o poetă mare, am un metru șaizeci și patru, și mă macină o întrebare: Viața asta joacă teatru? cu cei blânzi, cu cei mai buni și cu cei mai talentați. La bârfă ei sunt imuni, și-n

Zâmbetul înjunghiat de-o privire răutăcioasă așteaptă să întâlnească pe cineva ca să-l ocrotească. Ochii de o culoare verzuie ca niște cuțite cu lamă tocită de atâtea speranțe. străbat aiurea

Avea dreptate un taliban bâtrân când spunea să cotonogim speranța. Trecutul dacă este doar un chin iar dacă în viitor zâmbește ignoranța e doar bilanțul unei vieți care are nota 2 la purtare. Avea

O palmă ca un totem la care se închină monștrii, să o zărești e un blestem și îndurare de la ea cer proștii. Un deget scurt și altul lung, arată un semn puțin bizar. Speranțele acolo nu

Un vis de copil, bucuria unui succes. Surâs inocent Vis de tineri, dragoste nesfârșită- Pe frunte lauri Gând de bătrânel, speranțe în deșert- Doar tristețe.

Visul vine și intră-n creierul munților. Ajuns în fața realității ai vrut să îți construiești un palat pe un nor. Sufletul neocrotit ca un cal sub o povară prea apăsătoare, tremură sub

Două jigodii s-au adunat, de ce să-ți fie milă? Să blestemi e un păcat, de parșivi nu-ți este silă? Calcă doar peste cadavre, lor să le le fie mai bine. În final sunt niște javre, nu le pasă

Acum doar trufia cerșește-nchinăciune. Oh, nu mai vin clipele frumoase să încerce să seducă timpul. Doar vezi că spectrul nesimțirii vine tiptil că îi și auzi răsuflarea, și toate-s aiurea,

Þipăt de morsă. Un sloi mare și murdar- Alarmă la pol. Un val se sparge, vântul spulberă creasta. Apar păsări. În taiga, vulpea merge vicleană și rea. Pândește prada.

Ce poți să înșiri pe o coală? Poate numai aberații. Nu este nici o scofală, viața toată-ți dă somații. Nici nu se uită la tine, vede că ești neajutorată, asta în viață nu e bine, mai mult ești

Dacă ochii îți deschizi tot așteptând să te deștepți, visul nu poți să-l mai prinzi,- așa spun cei înțelepți. Era un vis puțin aparte, un îngeraș mic, plăpând, situat pe un nor, pe Marte, se

Dacă aș vrea să fiu o mamă, aș fi tare ca o stâncă. Vântul să nu-mi producă rană, ploaia să nu mă ajungă. Aș vrea să fiu un fluviu lung și tăcut, să curg fără zgomot mare, amintirile să le