elena gheorghiu

Neintegrarea în spațiul unei formule civilizate și de bun simț, în care aventura nu mai este de duzină, te face să devii posesorul unei gafe imense. Dar ce mai contează că ai dureri acute de

Tăcerea dezordonată, nemiloasă, se mișcă ca o cobră regală, pe pernă boțită de vise. Chipul închis, străveziu, cu sprincene prea coborâte, pare ciupit de un doliu ascuns, iar pupilele sunt atât

Rană la un ochi- Un cățeluș părăsit cere ajutor. Nisip fierbinte- Un struț tânăr și vioi se uită la cer. În bârlogul său urs fără chef de viață. Bătrânețe grea.

Urmează să străbați un tunel în care întunericul este suveran. Pumnalele singurătății ascuțite ca o lamă tăioasă, produc doar panică. Rupt de teamă și îndoială, pășești agitat și timid ca o

Un orb cu tâmple sure și un surd cu ochelari pe nas, adulmecau un aer poluat unde vorbele vin pe bandă. Ei cad străfulgerați de un gând că sunt doi oameni vulnerabili, într-o viață stupidă, cu

Are o siluetă de invidiat, se învârte în piruiete, în lână este îmbrăcat, muncește cu spor, cu sete.

Semnalele necruțătoare se îmbulzesc căutându-și în mare grabă un loc pentru o bârfă mică. Traseul lor este distrus pentru că deja e stabilit. Se joacă la cacialma bunăoară, totul este aiurea,

Obosită și puțin tocită, presimțind că i-se apropie sorocul, o sabie ascuțită așteaptă să îi vină lent sfârșitul. Un final în care nu mai are șansă pentru că lama ei nu mai lucește, în lumea

Absoarbe timpul viața văzută ca într-un acvariu. De jur împrejur multe abisuri croite de strămoși din socoteli banale. Să te ridici, să cazi, și iar să te ridici la o intersecție

Magnetul pământului atrage biete lăcuste înfometate. Semnalele ce vin de la apus, citesc traseul vieții cu viteză. Sunt vremuri tâmpe, agitate, nu ai nevoie decât de o proteză. În miezul

Are rude îndepărtate pe iepure și cățel. Toată zona o străbate, la cros este bunicel. Are un buzunar mai mare, exact lângă al său buric. Șade bine pe picioare, emu îi este un bun

Doar văd în viitor un chip de înțelept ce te îndeamnă în tăcere, să fii mai calmă, mai domolită. E Nostradamus, cel ce-ți prezice, o viață chinuită, suspine și himere. Uneori ți se taie și

Mi-am ascultat ceasul bătând, iar în vibrațiile sufletului, gândul mă apăsa ca un buldozer enorm pe creier, și-n vise se auzeau doar sunete de greier. Merg întortochiate speranțele, cu o

În magazia de provizii pentru iarnă a lui moș Ilie, își făcu apariția, într-o toamnă, o familie de pisici. Familia era formată din patru pisici și toată ziua erau în căutare de hrană prin magazie.