Poezie

Gustul puterii

1 min lectură·17 martie 2007

Mediu

Acum doar trufia cerșește-nchinăciune.

Oh, nu mai vin clipele frumoase

să încerce să seducă timpul.

Doar vezi că spectrul nesimțirii

vine tiptil că îi și auzi răsuflarea,

și toate-s aiurea, contra firii.

Glasul puterii uneori prea crud,

cu o culoare mult prea violetă,

mușcă din gândurile răvășite.

Tăcerea se așează încet și ea,

nici nu știe prea bine în ce loc,

iar lumea dă din clanță, este rea.

Prin creiere tari ca de piatră,

trece puterea \"Doamna cea Isțeață\".

Toți se gudură, se duc în față,

îi sărută tălpile, buricul, gura,

și nimeni nu îi smulge creaturii,

șarpele ce a instalat în semeni ura.

001.148

elena gheorghiu. “Gustul puterii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-gheorghiu/poezie/237228/gustul-puterii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.