Poezie

drum

infinit

1 min lectură·29 mai 2004

Mediu

oglinda retrovizoare a unui vehicol uitat de lume;

ne mișcăm repede, haideți să mergem acasă, poate vom ajunge totuși azi...

mereu ne grăbim spre ceva,

există o logică proprie acțiunilor justificative

avem aici sens, scop, motiv, și toate pentr-un drum bătătorit;

printre clipe zburându-ne pe geam,

într-un efort de netezire a propriei ființe

ce-și mai țipă încă, din când în când disperarea;

iar în oglinda retrovizoare,

neținând seama de noi,

aleargă, împreună cu noi,

un nou apus de soare;

și drumul se-ntinde lin,

într-o încercare bizară de a-și rearanja din oasele obosite,

cred că drumul asta ar vrea să fie infinit...

zâmbesc copleșită,

tocmai mi-au zburat pe fereastră

sens, scop, motiv

eu sunt doar să fiu.

001.389

Elena Ciobanu. “drum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ciobanu/poezie/74913/drum

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.