Elena Albu

In arta, empatia este cea care da valoare textului -din punctul de vedere al cititorului.Personajul tau feminin e un ,,alter ego\" foarte transparent.Si eu m-am identificat pe undeva cu el.Fara maiestrie artistica textul ar fi ramas doar o confesiune feminina, sincera si trista.Dragostea unui barbat(poate a celuilalt...) ar face posibila strabaterea, printr-o stare speciala de constiinta, a tunelului care leaga cele doua taramuri:al vietii si al mortii.Si,daca intoarcerea spre o noua viata ar mai fi posibila, reintoarcerea ingerului cu miros de lapte si rochita alba.
Noi tinem prizonieri in dragostea noastra pe cei pe pe care-i iubim- fie ca sunt pe pamant, fie ca sunt in cer.Totodata, barbatii sunt doar vehicule pentru noile vieti pe care noi, femeile, le ocrotim cu trupul nostru in intrarea lor in lume.Ei experimenteaza pierderea unui copil altfel...Si nu e vina lor ca nu pot simti durerea noastra.
Ti-as mai scrie, dar nu mai am timp! La revedere!Elena

Draga mea, am intuit de la celalalt text( Jumatate Femeie) prapastia care te-a surpat.Acum am inteles mai limpede si am plans.Daca am putea comunica altfel...elips@personal.ro e o adresa pe care astept acordul tau.As vrea sa-ti povestesc ceva!
Nimic nu se compara cu pierderea Raiului,dupa ce catva timp l-ai avut.
P.S.Vezi numele personajului masculin: apare in text o data altul.
Cred ca ma voi gandi toata ziua la tine.Ai grija de sufletul tau!Elena

Si cerul meu e de la un timp ,,legat la glezne cu fir de intuneric\'\'...Un poem minunat.Ar trebui sa-l citeasca toti barbatii care se intraba cum simt si cum gandesc femeile!
Sa ramai incandescenta cat mai mult timp- e o stare propice poeziei...

Iti multumesc, Maria, pentru acest articol care infatiseaza tulburator o iubire preamult- si nu intotdeauna favorabil- comentata.Dragostea care duce la creatie are ceva divin in ea.Toate cele bune!

Acesta poezie a fost scrisa de adolescenta care am fost candva.Nu a mai fost publicata pana azi.

Frumosul chip in noapte-si aminteste,
Parfumul noptilor de tine pline,
Si-si rastigneste sufletul cand ploua...
Sa nu mai pleci, o noua noapte vine!
P.S.Sper sa nu te supere versurile mele.Mi-ai placut si m-ai inspirat.In plus, iti zici Blaga, precum poetul meu preferat!

Cand sanii goi s-au desteptat,
Si singuri s-au vazut in pat,
Ce gol imens prin setea de saruturi:
Te cauta si-acum prin asternuturi!
P.S.Mi-a placut...Tu esti cel care a hotarat plecarea?

Draga Silviu, disperarea e doar o capcana si o chestiune de timp.Eu deschid prin intermediul textelor tale ferestre catre tine, iar daca tu ai privi in aceeasi directie ai vedea cata frumusete ascunzi.Nu-ti fie teama, scrie, te voi citi!

Multumesc din suflet, Hera!
Iubirea e secretul creatiei mele.Cand sunt fericita- scriu, cand sunt dezamagita- scriu, iar in locul lacrimii eliberatoare- scriu...Si cand nu pot scrie, lumea mea e in haos si se cutremura.Sa-ti iasa visele frumoase in intampinare tot anul!

,,Cosmarul\" acesta mie mi-a placut.Comunica intradevar o stare anume si celui care citeste.Toate cele bune!

Scrie!Sunt aici si voi citi!

O femeie jumatate nascuta, legata de lume prin trairile materne si prin comunicarea cu mama, jumatate pe celalalt taram, impreuna cu ingerii.Exprimi stari sufletesti specific feminine.Transpunerea in relatia mama-copil asteptat, nu poate fi descrisa autentic decat de o mama potentiala!M-a tulburat proza ta...Ca om, ca femeie, ca mama...

Cornel, nu m-am suparat, ci m-am speriat la gandul ca vor fi fost mai multi cei care au interpretat altfel poezia mea.Cat despre cuvantul care nu-ti place, multumesc pentru sugestie, dar am mai scris pe acest site ca poezia mea reprezinta distilarea unor experiente de viata si daca am scris ,,gunoi\", e pentru ca asa am simtit.Prin indisciplina si superficialitatea lor, pe care o cultiva in cautarea placerii si a confortului, oamenii uita de latura lor spirituala.Isi amintesc de ea numai in momentul pierderii, i, la epilogul experientelor dureroase, la regretele de a fi mers prea departe pe un drum ce din start parea gresit.Si dand faptele la o parte-,,gunoiul\"- intelepciunea castigata-,,seminte\"- e parca invers proportionala cu suferinta(costul experientei).

Pentru Claudiu Banu si pentru toti cei care n-au inteles:
Acasta poezie este o meditatie asupra conditiei umane, a imbatrinirii noastre si a efemeritatii in fata mortii a lucrurilor carora noi le acordam o asa mare importanta incat ajung axe ale vietii noastre.Nicidecum nu este o meditatie asupra valorii celor de pe site.De altfel, pentru mine poezia e un mod de exprimare, o tactica de supravietuire emotionala si mentala intr-o lume care altfel m-ar ucide cat ai clipi!Nu vreau lauri, vreau prieteni-oameni care simt si se exprima la fel ca mine.

Sub zapada pamantul e fierbinte si din el se ivesc ghiocei. Poezia ta nu e doar metafora unei lacrimi- e un ghiocel.Marin Preda spunea:,,in dragoste, daca trebuie sa te desparti, te desparti; vezi tu pe urma daca ai facut bine sau ai facut rau: si daca intoarcerea nu mai este posibila inseamna ca ai facut bine.\"E.I.

Va multumesc pentru aprecieri.,,Si\"-ul acela sintetizeaza si simbolizeaza un intreg demers logic pentru autor.Nici filozofia si nici psihologia nu au curaj a pune semn de egalitate intre doua constiinte, mai ales cand este vorba de constiinta celui care a simtit si a creat, si constiinta celui care a citit si empatizeaza.
Sarbatori Fericite tuturor!!!

Mihai, am trecut si pe aici.Cum specialitatea mea e psihologia, eu agreez extinderea la general a teoriei ,,izbucnirii sincere a subconstientului\" subiectului creator.Ma tulbura transparenta imaginilor din poezie.E un ritual, ai dreptate...De-atatea ori, de fapt ori de cate ori credem ca marul intalnit in drum e cel fermecat!

Respir incet si gem ritmat/Si eu, citind neincetat/Poemul tau, preaminunat.Cu simpatie,Elena I.

Orasul acesta a avut soarta Atlantidei...O noua civilizatie i-a luat locul.As vrea ca soarele sa rasara vesnic!Dar cine sunt eu sa-mi pot dori atat de mult?!E.I.

Hera, simt si eu nevoia de a-ti multumi: comentariile tale au fost bucuria zilei mele de azi.Cu recunostinta, Elena.