Ela Victoria Luca

între făgăduința poetică și făgăduința inimii, aceeași iubire. poem simplu, confesiv, în care tandrețea este temperată de gravitate și joc, simultan. în strofa a treia surprinde, prin linia gravă, șăgălnicia din a doua. și finalul cu accent pe adevăr: in essentia, nu poți iubi la fel. și nici iertarea nu poate fi decât semn de recunoștință a ceea ce în profunzime există.
versurile forte care îmi rămân întipărite sunt:

\"am îngropat în mine atâtea promisiuni
încât parc-aș căra un mort căruia
de frica de a nu te pierde
i-am furat pielea\"

Ela

Poemul are desigur și ceva contra-dictoriu, nu e chiar reproș lui Dumnezeu, e mai mult o reverberare sonoră așa fel încât să audă, dinlăuntrul meu, și om, și Dumnezeu, chiar și când tac, inima asta, mai presus decât mintea. Calea a treia, da. Mulțam pt impetuoasă, rețin, e ceva în mine din acest sens.

Ela

am aerisit și prima strofă, da, am șters-o de praf

poezia asta a avut și double, și trouble, și sunday, și jazz și reiese asta de al prima la ultima strofă. era o combinație între titlul unei melodii, o stare și o scenă. nu era snob titlul acela, dar cumva ai dreptate, așa că l-am ales pe acesta. nu schimb mai mult, fiindcă intră într-o serie. prima strofă e un prolog cumva, da, ai intuit. și după lectura întregii poezii, revenind la ea, parcă devine și epilog (poezia poate fi citită și de la final al început, asta e ideea).

Mulțumesc, cred că va mai suferi prelucrări, de obicei toate textele mele sunt prelucrate, după o vreme.

Ela

oho, ce faine paralele ai făcut, că doar monolog babilon-jazzian e p-aci. dar uite că recitind a doua ta paralelă, nu pot să nu îți dezavuez cât de mult se suprapune acest \"double trouble\" cu câteva liniaturi din \"desenatorul\", și anume:

\"tu nu știi! Nu poți ști toate astea! Adică ce te face să te încrezi așa de mult în inspirația ta? Inspirația n-are decât implicații estetice. Apoi...apoi liniile tale nu valorează nici măcar cât un cuvânt. Nu poți fi profet. Ești doar un desenator abstract, un suprematist gălăgios care doar visează la sensuri profunde. Cine ți-a dat ție „sensurile” pe mână, mă rog?\"

ehei, Domine, câtă dreptate are Hamsun aici.

Ela

texte și comentariile dvs. vor intra automat pe site, începând. vă rugăm să recitiți regulile corespunzând nivelului actual. rugăminte: a nu se posta titlurile în întregime cu majuscule, ci stil normal. alte detalii, în reguli site. așteptăm în continuare scrieri și comentarii de valoare din partea dvs., fi-vor bineprimite.
la bună lectură,

sigur prima poză cu ela o recunoști. sigur. ar fi bine să facem, cred eu, o galerie foto cu deko, toate edițiile.

vouă, Laura, Alberto, Nicolle, pentru popasul printre figurinele mele amnezice, așa voi ști că memoria le va developa într-o zi, prin uni-versul din voi.

Ela

Frumoasă ilustrare a evenimentelor de sâmbătă, 17 martie, Traian, ai aprecierea mea pentru întregul tău efort, bine scris, bine susținut, de a reliefa esența desfășurării cenaclului, în amplitudinea lui. Da, a fost o atmosferă deosebită în acest triptic de întâmplări poetice.
(voi reține \"hora sânzienelor\", e bine spus)

Ela

Doru, te rog răspunde tuturor comentatorilor în același spațiu de comentarii, nu prin comentarii succesive (aici ai 5, se răspunde tuturor 5 în același comm). Mulțumesc.

Ela

nu știu cums e poate surprinde într-o imagine absența, cât de prezentă poate fi uneori.
ar fi meritat mai prelucrate primele două versuri, mai subtile. sună și oarecum patetic \"tristețe imensă\"; \"acustică desăvârșită\" e prea direct spus.
dar ultima strofă are o bună liniatură poetică.
și de astăzi poți folosi scrierea html (italic, bold) și insera foto (lățime mai mică de 600 pixeli, pt a se încadra în pagină).

Ela

ștefan, de astăzi prinde stelele căzătoare și așternele pe textele valoroase, cu argumente literare în comentariile tale și după ce vei fi citit cu atenție regulile și ghidul de înstelare. succes!

Ela

\"probabil că dacă puneam niște cuvinte cu p și imaginii hard cu dumnezeu etc. eram și la reco.\" ?? - fii sigur că nu.

vă rog completați nume și prenume în profilul dvs. de autor, cf. reguli site. mulțumesc.

mulțumesc eu pentru cum priviți/primiți descântecul rădăcinilor.
mă bucură, dana, să îți pot oferi simplu liniștea luminilor din poezie.
în acest context, Costin, al vizualei, pe firul de sens, și pe arta japoneză, acel vers are alte rezonanțe.

Ela

Mulțumesc, se spune că ne alegem/ni se alege clipa nașterii, de aceea nimic nu o poate urni, nici măcar stihiile sau duhurile. Și eu întrebam de mic copil de ce nu m-am născut acum trei sute de ani. Dar cine știe, oi fi fost. În fond, ce contează acum, mai mult decât astă viață, cu poezia ei sau nu? Măcar să o putem trăi.

Ela

o dezorganizare umanoidă, o respingere organică a tot ceea ce este pe filonul șantajului și al promiscuității literare/poetice, o revoltă a fierii față de surplusul de hyper/mega/super-maioneza lirico-falsă. o mare lehamite față de diformitatea chipurilor așa zis pohetice, \"țoapele\" fiind cele care fac trotoarul condiției artisitice pentru câteva \"discursuri\" în plus.
totul s epetrece într-o geometrie bizară, de la \"romulus și remus\" încoace, scrierea nu se mai purifică, nu mai e nimic natural, nimic firesc. între \"purgatoriu\" și \"purgativ\" nu se poate trăi, nu ai de ales decât \"să iubești oamenii\" - ironia/sarcasmul fiind incluse. o mizantropie evidentă, motivată de mințile-cloști \"fătătoare de poezie-libret\".
o poezie care scrâșnește în dinți când o citești, de parcă ai mesteca sticlă fărâmată.
avertisment: de mizeria din poezie scapă cine poate.
prima și ultima strofă par a fi prolog și epilog, e ca un fel de teatru-în-poezie aici, carnavalescul domină, dar măștile, oho, îs greu de înlăturat, deja se confundă cu chipurile, deja sunt ca și tatuajele.
și din realitatea asta nu se poate ieși ușor, fiindcă e deja încrustată în destine:
\"oglinda pe care sunt tipărite cerul, pământul și punctele cardinale
ale unei iluzii ce se vinde
împachetată în libertate\"

cine are acum curaj să privească în oglinda ta poetică?

Ela

er: ploaie neagră, literelor, existența. fi-voi mai puțin grabnică în tastare.

vă rog completați nume și prenume în profilul dvs. de autor, cf. reguli site. mulțumesc.

niciodată cuvintele nu pot rosti mai mutl decât sufletul-grăitor ce conștientizează pieirea și tace. așa și cel ce se așază, cu nefericirea sa cu tot, în poezie, lângă cerșetorii de viață lăsați. și de aceea când poezia se scrie din aria imperială a inimii, niciun tată nu este surd. niciun Tată nu este mort.

Ela