ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
O linie de verde inspre amar pamintiu, as amesteca acum cu o umbra azur, si o picurare de galben-miere sa mai las durere acolo unde rostirea se face val. Multumesc pentru cuvintul tau viu.
Drag, D
Drag, D
Pe textul:
„Ceaiul verde-amar" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"lumina lumânărilor îmbracă cerul în stele
gest la margine de speranță
mai mult decât era firesc să sufere un mort
decupez urletul mut în batiste negre
număr bocetul pădurii
să fi fost doar vreo treizeci și ceva de rădăcini\"
In luminari picurind ceara de suflet, poemul-icoana se lasa in ruga spre Sfint Spirit intru taina venirilor si ducerilor. Fiece cuvint se face picurare de mir, fiece litera se face trup si se lasa in lacas de mama odraslind, veghea cerului, veghea noastra.
iti las in taina ceea ce icoana in albastru rosteste pe veci, doar trecerile mele discrete sa iti ramina, \"dincolo de marginile amintirilor
răsucind strigătele să le prăvălesc în ruina sufletului\".
Mult drag, D
gest la margine de speranță
mai mult decât era firesc să sufere un mort
decupez urletul mut în batiste negre
număr bocetul pădurii
să fi fost doar vreo treizeci și ceva de rădăcini\"
In luminari picurind ceara de suflet, poemul-icoana se lasa in ruga spre Sfint Spirit intru taina venirilor si ducerilor. Fiece cuvint se face picurare de mir, fiece litera se face trup si se lasa in lacas de mama odraslind, veghea cerului, veghea noastra.
iti las in taina ceea ce icoana in albastru rosteste pe veci, doar trecerile mele discrete sa iti ramina, \"dincolo de marginile amintirilor
răsucind strigătele să le prăvălesc în ruina sufletului\".
Mult drag, D
Pe textul:
„Pe potecile nevegheate cea care vii ești tu" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextCuloarea mea este o simbioza, are in ea si sacru si profan, si imbinarea si dezbinarea. Este purtata cu credinta. Rosul nostru si albastrul celest, mereu impreuna in mine. Cu \"cearta\" de cind lumea intre masculin si feminin ne pierdem adesea timpuri nepretuite. Multumesc pentru cum ai lasat inseninare printre ceturi.
Drag, D
Drag, D
Pe textul:
„Spus în violet" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSunt deschideri cu masura si cu finetea intimplarii de a fi. Ca o inflorire ce nu trebuie sub nici o forma fortata, altfel lotusul piere prea timpuriu. E cumpatarea fara de care arderea clipelor ar mistui si orice urma de sentiment bun.
Multumesc pentru discreta ta trecere prin spatiile intredeschise ale nespuselor.
Drag, D
Multumesc pentru discreta ta trecere prin spatiile intredeschise ale nespuselor.
Drag, D
Pe textul:
„Spus în violet" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextȘtiu că te-ai încumetat spre tălmăcirea sensurilor, acolo unde frunzele deja se lasă la macerat și viața din ele rămâne doar în licoare, într-o anume licoare. Tăcerea stă de vorbă cu noi la același ceai în zori, uneori. Și neîntemeiate ne sunt uneori așezările. ce rost au, afla-vom dincolo de vizibil.
Mulțumesc pentru cum ți-ai lăsat palmele înspre \"nici unul ocupat\"...
Drag, D
Mulțumesc pentru cum ți-ai lăsat palmele înspre \"nici unul ocupat\"...
Drag, D
Pe textul:
„Ceaiul verde-amar" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMulțumesc, Radu, apelul primit. Aici este un semn că acolo o zi voi fi. Luni, pe 22. Strângeți poeziile, prozele, epigramele, fotografiile, jocul de-a cuvintele și fiți cu toții luați de vaurile frumosului. Violet se lasă în decor și la apus, spre indigoul mării la ora șapte. :)
Drag vouă, D
Drag vouă, D
Pe textul:
„Festivalul Poezie.RO – Agigea 2005 - ultimul raport din timpul festivalului" de Radu Herinean
Recomandat0 suflu
Contextsorbind din ceaiul verde-amar,
se duce Dora sa se culce
ma bantuie un gand sprintar:
cafeaua ei demult e dulce!
(Diviza)
No, stai să vezi ce păcăleală,
Cafeaua asta nu-i ca ceaiul:
În loc să-o dai pe amăreală
Te îndulcește, ea, cu maiul! ;)
Mă bucur că nu te-ai amărât citind așa versuri de dulce :))
D, D
se duce Dora sa se culce
ma bantuie un gand sprintar:
cafeaua ei demult e dulce!
(Diviza)
No, stai să vezi ce păcăleală,
Cafeaua asta nu-i ca ceaiul:
În loc să-o dai pe amăreală
Te îndulcește, ea, cu maiul! ;)
Mă bucur că nu te-ai amărât citind așa versuri de dulce :))
D, D
Pe textul:
„Ceaiul verde-amar" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextErika, cele înfăptuite întru rost au parfumul darului de suflet. Altfel, ce sens ar mai avea? Cred că versurile care ție ți-au cântat firesc acum înseamnă mai mult decât alinul orelor târzii. Mulțumesc, te mai aștept.
Adina, bun venit printre versurile mele. Ceea ce rămâne în noi la o cină a tainelor poartă armonia spațiilor de deasupra noastră. Mulțumesc pentru cum mi-ai citit sensibilitatea și rațiunea. :) Revino atunci când și acolo unde dorești.
Drag vouă, D
Adina, bun venit printre versurile mele. Ceea ce rămâne în noi la o cină a tainelor poartă armonia spațiilor de deasupra noastră. Mulțumesc pentru cum mi-ai citit sensibilitatea și rațiunea. :) Revino atunci când și acolo unde dorești.
Drag vouă, D
Pe textul:
„Dantelă în foi de ceară" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMă las gândului tău dinspre Iorga, interesant cum ai făcut un fel de punte între cei ce pot mirui și cei ce se miră. Mulțumesc pentru cum poți aduce sensuri noi, iar sentimentele, așa cum știi deja, înseamnă viață.
D, D
D, D
Pe textul:
„Ceaiul verde-amar" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMadalina, frumoasa legatura ai facut tu intre calatorii fara mine si ceaiul de la ora aceasta (e cinci :))) ), si ma bucura ca mi-ai adaugat si zaharul in doua cuburi (accept, deși prefer mierea lui de dimineață)și gheața, căci încă e august. Între des-parțile neîntemeiate se face temei fără casă un fel de rost al neplăcărilor. Eu cred că nu mai știu trăi altfel decât a-galées, adică fără galeuri, doar rugă întru poem. Mulțumesc pentru întâmplările tăcute și fără fotografii.
Bogdan, bun revenit, văd că ai stat destzle zile pe la semafor, culoarea roșie era deja defectă ori ai văzut numai galben intermitent? E veselioară contra ta, mai ales versul cu amenințările m-a făcut să mă hohotesc acum, la ora ceaiului rece. Totul pare rece azi, poate fiindcă asfaltul refuză această senzație în București. Oare la Baia ta, acolo unde mai trăiești, se face una cu pământul poezia? Că la noi aici, prin Capitala tuturor ușilor trântite în nas, cum spunea cândva Despot, nici poezia nu mai are lumină.
Mulțam vouă, D
Bogdan, bun revenit, văd că ai stat destzle zile pe la semafor, culoarea roșie era deja defectă ori ai văzut numai galben intermitent? E veselioară contra ta, mai ales versul cu amenințările m-a făcut să mă hohotesc acum, la ora ceaiului rece. Totul pare rece azi, poate fiindcă asfaltul refuză această senzație în București. Oare la Baia ta, acolo unde mai trăiești, se face una cu pământul poezia? Că la noi aici, prin Capitala tuturor ușilor trântite în nas, cum spunea cândva Despot, nici poezia nu mai are lumină.
Mulțam vouă, D
Pe textul:
„Ceaiul verde-amar" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextUn poem al metamorfozelor, gradual trecând dinspre lume spre Sine, dinspre lumi exterioare, spre paralel interioare, dinspre absurdul unor efemere vorbe, până-n sticla de murano a sufletului, nisipuri ce nu pot lua formă, ce au doar mișcare și curgere. Oamni printre care nu poți fi sau doar poți vorbi \"încăpățânat cu aerul care mă învăluie\". deșertăciune a lumii, răzvrătire ontică în poet, ceva care dă poemului gravitatea trăirii în orice loc al existenței. Va fi fiindul este doar transparența lirică și meșteșugul bversului, un fel de făurire a eului poetic din sticla sculptată. E bun nisipul lumii ca material de construcție sufletească și scriere a ceea ce ești.
\"prea mic pentru un vers atât de mare
mă strecor printre voi fără umbră
din ce în ce mai transparent
din ce în ce mai dincolo de mine însumi
construindu-mă și reconstruindu-mă\"
Voi lua acest poem cu mine, poate și fiindcă mă văd în el ca-ntr-o oglindă venețiană.
D, D
\"prea mic pentru un vers atât de mare
mă strecor printre voi fără umbră
din ce în ce mai transparent
din ce în ce mai dincolo de mine însumi
construindu-mă și reconstruindu-mă\"
Voi lua acest poem cu mine, poate și fiindcă mă văd în el ca-ntr-o oglindă venețiană.
D, D
Pe textul:
„Transparență" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextMulțumesc, știu că atunci când tu apreciezi pozitiv un poem, el chiar are o anume valoare.
Uneori nu mai poți găsi nici loc, nici nume, nici respirație. Te așterni acolo unde se face destinul albie.
Încerc să reușesc ce mi s-a spus cu rost.
D, D
Uneori nu mai poți găsi nici loc, nici nume, nici respirație. Te așterni acolo unde se face destinul albie.
Încerc să reușesc ce mi s-a spus cu rost.
D, D
Pe textul:
„Andante" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextsa-ndulcesti nitel pelinul
unei vieti de teleleu
Doamne sa-mi sfarsesti destinul
chiar in act, la apogeu!
Uite, bade, io-ți zic una:
\"La petite morte\" este furtuna.
Dar mi-s calmă și cuminte
Să nu trăznească-n morminte!
No, amu\' m-oi duce să dorm, că de visat visăm cu toții ;) :P Mulțam pentru dialog, mi-a înseninat o zi tristă.
unei vieti de teleleu
Doamne sa-mi sfarsesti destinul
chiar in act, la apogeu!
Uite, bade, io-ți zic una:
\"La petite morte\" este furtuna.
Dar mi-s calmă și cuminte
Să nu trăznească-n morminte!
No, amu\' m-oi duce să dorm, că de visat visăm cu toții ;) :P Mulțam pentru dialog, mi-a înseninat o zi tristă.
Pe textul:
„de Sfanta Marie" de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
Context\"oo,tu prea divina fata,
drept graind, eu doar iti cer
sa incerci numai odata
marfa care ti-o ofer!\"
(Dumitru)
La ofertă stau de cuget
Și mă-ntreb cum să accept
Un vremelnic tare-n suflet
De-i stă inima în piept!
drept graind, eu doar iti cer
sa incerci numai odata
marfa care ti-o ofer!\"
(Dumitru)
La ofertă stau de cuget
Și mă-ntreb cum să accept
Un vremelnic tare-n suflet
De-i stă inima în piept!
Pe textul:
„de Sfanta Marie" de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextNo, pai bade, stai așa,
Io nu voi te-anchiloza!
Las\' că are vână bună
Cine mai papă smântână!
Io nu voi te-anchiloza!
Las\' că are vână bună
Cine mai papă smântână!
Pe textul:
„de Sfanta Marie" de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextCe să zic, măi, nea Mitică,
De matale nu mi-i frică!
E cam bun el, argumentu\'
Că, de\', bate chiar prezentul!
Viitoru\' sună bine
Doar în ogradă la mine,
Că am ani mai mici în spate,
Ia privește și socoate!
;)
De matale nu mi-i frică!
E cam bun el, argumentu\'
Că, de\', bate chiar prezentul!
Viitoru\' sună bine
Doar în ogradă la mine,
Că am ani mai mici în spate,
Ia privește și socoate!
;)
Pe textul:
„de Sfanta Marie" de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
Context\"Eu una aș lua timpul de un capăt poate de viitor, încă nu m-am hotărât poate că nici nu ar mai conta într-o astfel de situație, l-aș scutura bine-bine mi-aș culege cireșele coapte în noiembrie aș învăța un om să iubească iarna, aș umbla pe fiecare drum tăiat de la rădăcină, pată incoloră pe aripile căzute dimineața în fața unei cafea dacă ați înțeles cafeaua ar putea avea gust de alb sau de floare de iunie, aș sta întinsă lângă toate râurile uitate în izvoare le-aș căuta de pești. Cu brațele înainte cu ochii închiși m-aș arunca în lumea aceasta ocean.\"
Eu când ctesc așa cuvinte răsucind timpul ca un fuior de suflet, mă las lor ca și cum m-ar smulge din zilele mele și, un ochi pe față, trei ochi pe dos, mi-ar tricota altă haină de femeie, ca și cum scriitura aceasta ar avea ceva a-temporal, ca și cum ți-ar vorbi mâna care scrie despre sentimentul oceanic al firii și nostalgia cu pe care o purtăm în noi indelebil după mereu alt fel de timpuri, acolo unde, întoarse, ar avea poate nu curgere, ci înalturi.
Îmi place să las semn aoclo unde crucile au timpul întors spre etern.
Drag, D
Eu când ctesc așa cuvinte răsucind timpul ca un fuior de suflet, mă las lor ca și cum m-ar smulge din zilele mele și, un ochi pe față, trei ochi pe dos, mi-ar tricota altă haină de femeie, ca și cum scriitura aceasta ar avea ceva a-temporal, ca și cum ți-ar vorbi mâna care scrie despre sentimentul oceanic al firii și nostalgia cu pe care o purtăm în noi indelebil după mereu alt fel de timpuri, acolo unde, întoarse, ar avea poate nu curgere, ci înalturi.
Îmi place să las semn aoclo unde crucile au timpul întors spre etern.
Drag, D
Pe textul:
„Timpul de-a-ndoaselea" de Bianca Goean
0 suflu
Contextraiu-i suprasaturat
de mosnegi ce s-au sfintit
dupa ce s-au saturat
de-atata pacatuit
(dumitru)
Că e sfânt ori e pământ
Ce contează-n astă viață
Raiul nu stă în cuvânt
Dar popa îl dă povață!
de mosnegi ce s-au sfintit
dupa ce s-au saturat
de-atata pacatuit
(dumitru)
Că e sfânt ori e pământ
Ce contează-n astă viață
Raiul nu stă în cuvânt
Dar popa îl dă povață!
Pe textul:
„de Sfanta Marie" de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextSe face un poem cântare și apoi se tânguie aproape de mamă și din viața cea dată se împarte la patru timpuri ori zări ori răscruci vioara de suflet. și apoi se așteaptă o spirală de spirit îmgemănată pe un vrej de cer pentru a asculta înalt ultimul cântec pământiu.
Îndeosebi remarc:
\"Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ\"
Și acum împrumut pentru sâmbetele și apele lor vioara pentru cele șapte ace răsfirate.
D, D
Îndeosebi remarc:
\"Poate-mpart ninsorii tale maine pântecul din maica mea
pântecul din care iese vinerea plângând
când împart la patru ace pământiul din pământ\"
Și acum împrumut pentru sâmbetele și apele lor vioara pentru cele șapte ace răsfirate.
D, D
Pe textul:
„eu împart la patru ace o vioară" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextEu scriu uneori atât cât mă îndură cuvintele. Da, ai dreptate, însă am înlocuit cu ceva ce tăcea în mine. Ca să dau sensul autentic, am renunțat la un cuvânt întrucâtva șchiop. Mulțumesc. Așa este ceea ce doream să fie. Te aștept cu bunele tale priviri și sugestii. Da, fără mine, într-un fel anume.
Drag, D
Drag, D
Pe textul:
„Călătorii fără mine" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context