Ela Victoria Luca

Nea Mitică zici frumos
De-agonia pe-ntuneric
Eu am stat ieri pe jos
Fără de curent electric

Și-am găsit în miez de noapte
Hop răvașe de la lume
Și le-am adunat pe toate
Să vă mai răspunde cu glume.

http://www.agonia.ro/index.php/personals/142910/index.html

și-am lăsat un semn aici
că lumina mi-a permis-o
și nu știu ce-o să mai zici
epigrama nu am scris-o!

Mulțumesc Nea Genule pentru că sunt cea favorită printre ăștia de vedem oamenii cum trăiesc, iar cu întinsul pe fotoliu ori canapeluță, de\', acu\'știi și mata că una dorim și alta se-ntâmplă, de multe ori, chiar și de aniversări mai nou.

Ela

Mulțumesc, Pierre, pentru citatul din carte, am și cartea și aprfumul. Îmi plac ambele. Și ani să fie.

Ela

Primește urmele zeilor dinspre luciul apelor, dinspre caldul pământului, dinspre viul cerului și mergi cu mine, prin vers, până acolo unde se deschid porțile și îți dă binețe Ursa Mare.


Monica, naște-ne-vom iară/zi ori de cu seară/pe cărări de apă/sufletul se-adapă. Mulțam, păstrez aici, înspre stânga mea.

Ela

Celor ce mi s-au așternut aici, de a mea zi, celor ce au citit, celor ce poate vor mai citi, le mulțumesc pentru acest dar, din care voi lua totul și voi păstra în mine: Dănuca, mai cântă-mi, căci nu am avut parte; Bodogănel, așa contră de aniversare nu am primit vreodată, la mai multe; Ioana, promit soarele, dacă nu îl pot avea, în re-inventez, precum versuiam prin primăvară;) Mulțumesc, eu mereu înspre tine privesc. Daniel, mulțumesc mai ales pentru că îmi citești oglinzile sinelui și re-nașterile prin piruete înstelate; Elia, mulțumesc pentru ceea poți rosti și ce nu poți rosti și pentru acest comentariu fin și luminos; Alin, citește poezia mea, aceasta, alta, oricare, așa cum spiritul tău colindă prin ele, de prin sensuri spre alte sensuri, mereu superpozabile sau deschizătoare; Roxana, am scris atât de spontan și de negândit această poemă spre nașterea mea de atunci, pentru cei ce sunt și nu mai sunt, încât eram într-un dans oarecum trist al trăirii și al rațiunii, mulțumesc că l-ai perceput; Elena, înaltul nașterilor să îți fie împlinit, te aștept și dincolo de ani*vers*ări; Alma, diamant șlefuit sau doar rază, deosebit sau simplu, ca un fel de răsucire a apelor, versul primelor strofe se face brățară la mâna ta iscusită, mulțumesc; Erika, mulțumesc pentru înțelepciunile pe care mi le așterni în clipele în acre îmi sunt așa de necesare.

Drag vouă, Ela

Această lumină din tine mă însoțește și promit că atâta vreme cât versurfile mele vor bucura, ele te vor întâmpina. Mulțumesc, cu sufletul meu azur.
Ela

Dragii mei cocori indigo, Ela vă scaldă cu raze din bucuria ei și vă îmbrățișează cu întregul ei univers mareic... Eddie, Bogdan, prieteni aproape mereu, mulțumesc pentru a voastră privire deschisă.

Ela

Miruna, dragă Miruna, m-aș învârti preccum curcubeul acesta în apele nemărginite și aș descoperi noi tărâmuri pe care sufeltele ar dansa și ar cânta mereu viața, așa cum în inima ta se întâmplă acum, astăzi, de aniversarea mea.
Mulțumesc, rareori ochii mei vor mai fi întunecați în septembrie.

Ela

Drag licurici, atitia trandafiri in zori de zi nu am primit niciodata! O sa mi-i prind in priviri si cred ca ziua intreaga voi in-rozi lumea pe unde voi trece! Multumesc, drag suflet dinspre marea mea, aminteste-i de mine!

Ela

Carmen, evident iubesc trandafirii, de cind ma tin eu minte pe mine, caci am crescut printre ei in curtea bunicii, pe malul marii. Erau rosii. Si eu visam la albastrii. ;)) 19 sa fie, ca tot dezlegam misterul lor. Iar sampania, poate vii joi, acolo udne eu ajung, cind ajung, la ora 9 seara. Tort? Nu stiu, poate doar de poezii;).

Drag mult si multumiri de-albastru, Ela

Din flori violet împart universul, esențele curg spre albastrul meu indigo și diferența aceasta necesară în alb mă lasă iubind până la plus infinit, eu, \"fus rătăcit dintr-o altă poveste\" depăn sufletele ca pe firele Domnului de acolo de unde mi se trimit.

Fiindcă ai știut să apari și fiindcă ești atît de vie în mine, rămâi.
Mulțumesc simplu, în indigo îngemănat, pentru acest tablou al mărilor mele.

Ela

Carmnen, Liviu, apele se fac flori de lotus și luminile învâr lumile toate, eu vă adun în suflet și vă păstrez, atât cât viața îmi va înflori inima. Mulțumesc pentru voi.
Ela

Se face uneori inima floare de lotus și se lasă în mii de petale ca vântul să poată purta luminile tot mai departe, spre aceia ce au în ei seci ape. Pământul lucios deja își absoarbe înăuntrul său preaplinul. Soarele revine simplu, aici.
Mulțumesc pentru tălmăcire. Voi privi gemenii și celălalt unghi.

Ela

Radu, citesc cu uimire si doresc doar sa las citeva versuri scrise adineauri. Fire nevazute leaga uneori spiritele. Pe mine m-a inspirat o imagine vazute in urma cu citeva minute. Acum am vazut rindurile tale. Si iti las o parte din cum am simtit eu.

fără valuri cerul înmiresmat de lotuși
ridică genele lumii
spre ochiul Domnului
rugă


Ela

Și destinului mă mai împotrivesc eu, d-apăi ploilor interminabile și filmelor proaste, \"sans fin\" și ele. Mulțam pentru trecere, mi-ai redat un zâmbet, citind perspectiva ta asupra acestei \"pelicule\" scrise de mine. Mă voi gândi, fiindcă, ce-i drept, iubesc ploile, dar să nu ne inunde. Iubesc tot ce este bine temperat și balanțat, dacă mi se permite modificarea cuvântului.;))

Ela

Nancy vine aici cu felia de râs întreagă. Domnul doctor semăna ușor cu Freud, dar sigur nu era el, însă a fost interpretat excelent ca medic de familie moșierească, dormic să mai apuce câte ceva de pe mesele îmbelșugate (e drept, aici se cam prăpădiseră toate legumele, fructele, de], dozaseră prost semințele, și era când ploaie cu găleata, când arșiță). Evident rețeta pentru boala fetii \"fără chef\" era dragostea, interzisă, de părinți, căci \"el era un biet funcționar, din altă clasă socială\". Dar cu o mamă severă, autoritară și un tată care nu putea fi verb, decât pronume, substantiv, uneori adjectiv, la ce să te aștepți? :)))

Mulțumim pentru această developare comică a serii de ieri, Nancy, fiindcă fără pelicula ta, acest eveniment ar fi rămas în sertărașul memoriei celor prezență acolo și nu am fi putut arăta colegilor de aici, din poezie.ro, imagini ale scenei.

Actori, regizori, spectatori, souflueri, ne reunim în același salon al vieții, adeseam împărțind împreună miezul unui \"pepene\". Împreună.

Ela

\"ca pe-o luni fără marți
mă rupe-o tristețe de tren fără gară atât de adânc încât nici măcar
lacrimile nu vor să plouă până mâine
cuvântul eșarfa mea violet
o dimineață dragul meu întotdeauna\"

Poem în mătasea versului trecut ușor prin firul iubirii, în diminețile când privirea nu are decât un rotocol înconjurând \"un alt timp un alt loc pentru aripi\". Mitul copilăriei risipit ca firele de ness într-o ceașcă de apă:
\"m-a păcălit cineva în copilarie de-o poveste
precum că marea se ascultă lângă vitrine arzând un băț de chibrit
lumină măruntă cât să o arzi în pumn când te doare
falsă spirală scoica spun astăzi
adult\".
Ușor amar sentimentul, și totuși diminețile acestea toate rămân \"un fel de mică veșnicie\".

Feminitate elegantă, rafinament al trăirii, metafore presărate cu finețea bijutierului.

Frumos poemul acesta, Daniela, mi-a deschis dimineața, iar nessul acum are altă savoare.

Ela

Tu vezi acolo unde eu mă las nevăzută, iar asta mă cheamă să scriu mai departe ceea ce tu vezi:

“Exista . . . . printre indieni o erezie a acelora care filosofeaza printre brahmani, care traiesc din ce pot strange, abtinandu-se de la (a manca) fiinte vii si toate mancarurile gatite . . . Ei spun ca Dumnezeu este lumina, nu ca lumina pe care o vedem, si nici ca soarele sau focul, ci pentru ei Dumnezeu este cuvant, nu din cel care se exprima prin sunet, ci acela al cunoasterii (gnosis) prin care misterele naturii sunt intelese de cel intelept.”

Arche Ange, acolo unde dragonul poate fi înfrânt.
Aici, un film fără sfârșit. Aici înseamnă uneori acolo. Corodonatele pot fi doar geometrice. Esențele sunt dincolo de. Mulțumesc pentru revenire.

Ela

Et si un jour la pluie... \"El si Ela\". Asta da invitatie la o scriere despre. Atunci cind va fi, va fi scrisa. Pina atunci, ramin cu acest curcubeu si cu un film imaginar ce se deruleaza, fiindca numai in imaginatie este \"fara sfirsit\". As privi acum un film bun, ma duc sa vad in mine.

Ela

Tu cea care iei filmul si il derulezi pina distingi fiecare miscare si cadru, incit il poti trai in tine, memorind aproape scenele si ducindu-le mai departe, tu stii aici ce inseamna asfintitul ploilor, si ma bucura ca dincolo de secundele in care incercam sa fim indiferenti, este viata intensa.

Ela

Nan Florian, cu regret că abia acum am găsit acest comentariu la \"Geneză în cuvânt\", și sunt încă impresionată de felul în care cuvintele, versurile mele se pot face ancoră în spiritul unor oameni, iar eu nu știu, iar eu încă nu știu cum se întâmplă că geometria sentimentelor mele sau tablourile ce îmi apar câteodată din poeme pot fi atât de intense încât să rămână prifund în oameni. Mă simt acum evident copleșită, fiindcă aici nu am găsit comentariu, ci un fragment al unei mici \"recenzii\", și mult mi-aș dori să nu fie singura, fiindcă ochiul care a privit poemele a știut să vadă și să transpună în alte imagini aproape mine sensurile a ceea ce sunt când scriu.
Mulțumesc, gratitudinea mea și voi fi atentă la ceea ce se întâmplă, atunci când se întâmplă.

Ela