Ela Victoria Luca

Să îți vorbesc despre \"aproximarea\" ta în proximitate cu o altă \"aproximare\" în care, moartea, pantera, încet-ul, toate arată un pic altfel dar spun - în același timp aproape - același lucru:

tot ce rămâne e praf de vertebre
în suspensie un om
o panteră și un șarpe
dansând moartea pe limbă

Atât despre sinergii...

Ela

\"bună seara, sunt radu herinean, bine v-am găsit
poezia mea s-a terminat deja, lipsită de emoție
și de inspirație, însă provocarea rămâne
să vedem cine îndrăznește să mai recite acum...\"

bună seara radu sunt ela și
când nu e joi înțeleg
rămâne o scenă a poeziei
în urma timpului
ascultând pașii unui poet
singuratic fredonând
pe străzi fără nume
balada microfonului
de la eliad

***

îndrăznesc să recit
acum în gând
la Casa Eliad
poate cât mai curând

(rimă voluntară)




foto: Casa Eliad, Joi, 05.05.05 - 5 mai 2005

Eliad îmi lipsește. Joia aceea în care ajungeam chiar și la 21.15 să mai prind câțiva dintre noi, câteva poezii, măcar o chitară, o scenetă, să aud recitări, să văd un teanc de cărți abia lansate așteptând a fi citite. Au fost seri în astă vară care făceau din noi căutători de poezie.
Mie îmi lipsește acel Eliad, atât cât am reușit să simt și să fiu acolo.
Cineva poate ne va chema iar în sală, pe scenă, la Poezie.

Ela

Un gând bun tuturor prietenilor de pe poezie.ro și recunoștință din partea lui Mihai Leoveanu - la ora 15.30, în Gara de Nord, în drumul său spre Focșani, unde a ajuns acum și va rămâne la rude peste noapte. Mâine va ajunge acasă, la Iași.
Este bine, urmează să aibă grijă mai departe, multă grijă.
La bună veghere și rugă,

Ela

Mihai Leoveanu ia mâine un tren de după-amiază spre casă, spre Iași. Mulțumesc Florin, Diana, Radu, Paul pentru azi.

Ela

Mullțam pentru limpezire, eu la rândul meu am înțeles că primul tău comentariu era și pentru mine și pentru cititori. Și, da, Dumnezeu nu doarme, iar atunci când i-o fi somn, unul din noi pleacă spre el. Așa e de când lumea, chiar dacă acceptăm cu durere, revoltă sau împăcare, sau cu tot soiul de sentimente. Și avem în noi înțelepciune, atunci când o avem. Mulțumesc pentru cald, azi.

Ela

cicitorul = cititorul; marca typos-ela

Nu pot să nu remarc dincolo de orice joacă o anumită etică, iar poezia se ține bine, are eticheta \"Liviu Nanu\" prin ceva extrem de punctual: lejeritatea cu care spune adevărurile mari în cuvinte simple și atât de bine învârtite, încât amețește cicitorul nu fiindcă se duce în abis, nici fiindcă e luat de libido pe sus, ci fiindcă nu are de ales - e necesar să își învețe lecția dintr-o suflare.
Cândva se căutau produsele \"made in China\", astăzi, într-adevăr, una e eticheta, alta e calitatea. Aici, la acest poet, calitatea dă sens etichetei.
Remarc și precizările bune ale antecomentatorului meu. Și aș mai adăuga că aș fi scris cumva altfel al treilea vers din prima strofă, fiindcă \"mărfuri de tot felul\" conține implicit \"mai bune sau mai proaste\".
În rest, reverența mea și aștept următorul poem.

Ela

Mihai Leoveanu mulțumește din inimă pentru fiecare cuvânt dinspre voi și îi va răspunde la timpul său, fiecăruia, de-acasă.

Ela

Astăzi după o noapte aproape albă, Mihai Leoveanu are nevoie de hodină și liniște. Are o pijama nouă, albastru-indigo. Și o cruce de lemn, de la Cetățuia, și am stat o oră la amintiri despre anii cenaclurilor. Acum îi lăsăm liniște, l-am lăsat să doarmă și să se refacă. Este hrănit parțial cu perfuzie, parțial alimente. Nu are dureri. Scrie. Și vă - ne scrie. Așteapăt și manuscrisul. Îi face bine să citească și să scrie.
Vă mulțumește pentru toate gândurile de aici și pentru cât de frumos ați scris în subsolul poemului dumnealui de ieri.

Ela

Eu am citit șoptit acest mini-poem, l-am auzit fără cratimele acelea, am simțit fiecare cuvânt ca și cum ar fi venit dinspre oranj-auriu și s-ar fi auzit timpul cum se ascunde în ochii tăi, atunci când nu îți mai aparții.
aș schimba \"poemul cel viu\", ceva de genul:

singurul loc în care pot scrie
poemul viu/poemul copil/poemul inimă
este în brațele tale

alegi tu versiunea ta sau păstrezi așa cum ai simțit. e deschisă o cale. nu știu cum se dezbracă un crin, îi simt încă parfumul când tace luna.

Ela

Între timp a curs multă apă pe Dâmbovița, am împăcat ce era de împăcat, am schimbat și constelații și, așa pentru a ta știre, mă încadrez nu în acel 10% ci poate în acel 0,00001% care a rămas, esențial este să vezi asta. Și eu care credeam că tu ai văzut demult... Dar de\', mai am și eu surprize. Cu aceea am crescut când eram mică, frate, între timp... am mai crescut cumva. Dar te las cu cele 90% mai departe. Scuze dacă am luat-o pe altă cale, nu știu dacă a laptelui au ba. Descoperi tu, Andu, poate, la un moment dat, calea.

Acum gata, cent pour cent.

Și pacea s-a încheiat între noi cei de mai sus pentru o mie de ani.

Ela

Mulțumesc, Ionuț, sunt oameni lângă care Dumnezeu se așterne spre a le simți răsuflarea, mai ales duminica. Gând bun.

Ela

jumătate în templu jumătate afară
câinele-mi înțelege dilema de azi
rădăcina pătrată e aproape rotundă
Dumnezeu îmi plânge zâmbind pe obraz

Jumătate din cuvânt este lumină, jumătate este chircit în palmă, ca și cum lumina era cumva suspendată, într-un timp al nimănui. Câinele cel fără odihnă își cere dreptul la virgulă, fiindcă, Maestre al sacrului din Poem, azi am învățat o lecție pentru toată viața: să nu pun niciodată punct în viață... doar virgulă.
Mulțumesc pentru acest poem pentru noi de aici. Și pentru atingerea frunții.
Să ni te lași trăind... În rotundul rădăcinilor.

Ela

Aici timpul a avut răbdare cu un om, iar eu sunt acum împăcată. Încă nu știu dacă această poezie a fost pe sufletul tău sau nu, cred că ai simțit. Și semne de punctuație știu să pun aproape la perfecție. și nu e laudă. Pot fi verificată, asta e una din meseriile alese. Însă demult las versurile libere. Punctele aici sau virgulele, în această poezie, nu își au locul. Îndeosebi pentru Azi am auzit acest om spunând cât de importantă este virgula în viață... Mulțumesc pentru semnul tău și mă bucură că ești pe site din 2002 și îndeosebi că simt în tine un respect pentru poet și poezie.

Ela

Sunt foarte ostenită. Ceae ce nu e un model. NU mai pot răspunde acum nici la ce știu, nici la ce nu știu. Doamne ajută să fie luminate viețile celor dragi și celor apropiați.
Ela

Carmen tu știi că eu pot scrie și fără litere și că am în mine înscris ial el cred că știe ce simt. Mulțumesc pentru cum vezi frumusețea și mulțumesc mai ales pentru cum trimiți gânduri luminoase.
Ela

iertare: \"primit azi\" (malizia), \"manuscrisele sale\"...

Jurnal de azi, 17 ianuarie. La o lună de la virtualia, și o lună jumătate de la lansarea primei antologii,azi Domnul Leoveanu a primit cartea și s-a bucurat. Am citit împreună \"M-am născut gata plâns\". Primul lucru la telefon azi m-a întrebat dacă mai are mesaje de la oameni. Erau deja cele scrise de voi toți aici, o parte date de ieri, o parte i le-am adus astăzi. Era luminos astăzi Mihai, era mai în liniștea. Aproape că ar fi vrut să ne ia de mână - era și Împărăteasa (Adina Batîr) cu mine - și să plecăm la plimbare. Ne-a condus doar pe holuri. S-a parfumat cu Malizia verde, prmti astăzi și era poznaș deja, ne spunea bancuri și glume. Am vorbit despre cei trei saci cu amnuscrisele sale, despre ce lasă un om în urma lui și de planurile domniei sale pentru anul ce vine, cel puțin.
Este bine. Mâine va primii rezultatul de la alte investigații și se pare că joi sau cel târziu vineri va lua drumul Iașului, spre casa lui.
Mulțumește tuturor celor care i-au fost cu sufelt și gând luminos aproape. Cuvintele lui au fost \"voi m-ați înviat\". Și i-am dat dreptate: \"V-am făcut perfuzie cu viață, cred că erați sătul de albumină și glucoză în ser fiziologic.\".
Noaptea trecută a dormit mai bine.
Mâine voi reveni cu alte însemnări. Mulțumesc și eu pentru tot celor care i-au fost sprijin.

Ela

Marius, prelucrând primele două strofe ușor, realizezi un tablou poetic bun. Unde văd eu că ar merita schimbat:
\"tu pictezi lumina
ce-mi scrie inima\" - tehnic: \"lumina-inima\" - rimă involuntară
\"maestru al răsturnării
de gânduri în făclii\" - idem ca mai sus

În a doua strofă: \"te ating tu te tragi în busuioc\" pe lângă acea repetiție \"te-tu-te-tra\", acest tras în busuioc nu este estetic.

Ultimele două strofe ar fi rămas ca poem întreg.
Ortografic, după punctele de suspensie și următorul cuvânt lasă un spațiu (așa cum scriu eu... aici.

Prelucrez puțin prima și a doua strofă, păstrând compoziția ta:

demult... sau poate acum
tu pictezi lumina
în literele inimii mele
cu verbul unei treceri prin raze
acolo, maestru al răsturnării
de gânduri în focuri albe
naști o inimă nouă
ca o uimire deplin însetându-ne
în dor
și acoperind aripile
cu zborul-magie

te ascunzi
eu te văd printre stropii
ce aștern tăcerea
abia te ating
tu respiri busuiocul
ce-și dezvelește rima