ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Diana, da, mă voi gândi. Acel mereu cred că poate rămâne. Acel uneori cred că poate pleca. Niciodată mereu, îmi amintesc că spuneam. Acum prefer să las acel mereu, fiindcă uneori e mai bine să lași năframa prea albă peste orice portret. Mulțumesc.
Mădălina, poemul acesta nu a avut nunta. Poemul acesta a rămas fără nuntire, e doar în cer. Acolo semnele au fost lăsate se să întâlnească un timp. Portretul acesta, dacă aș fi avut curajul lui Silișteanu - cum spunea Nicolae mai sus -, l-aș fi scris cu ochii închiși, a moarte. Silișteanu cred că știe de ce. Dar fiindcă în esturaul timpului, fiecare își găsește nunat în altă parte, iubește în alt semn, alt sens, atunci las portretul așa, în lumina lui cea de mine lăsată la intrare, celui ce se recunoaște în el, pentru totdeauna. Mulțumesc, Mădălina, pentru că știi să citești rostul. Urmează un alt portret, într-un alt timp.
Ela
Mădălina, poemul acesta nu a avut nunta. Poemul acesta a rămas fără nuntire, e doar în cer. Acolo semnele au fost lăsate se să întâlnească un timp. Portretul acesta, dacă aș fi avut curajul lui Silișteanu - cum spunea Nicolae mai sus -, l-aș fi scris cu ochii închiși, a moarte. Silișteanu cred că știe de ce. Dar fiindcă în esturaul timpului, fiecare își găsește nunat în altă parte, iubește în alt semn, alt sens, atunci las portretul așa, în lumina lui cea de mine lăsată la intrare, celui ce se recunoaște în el, pentru totdeauna. Mulțumesc, Mădălina, pentru că știi să citești rostul. Urmează un alt portret, într-un alt timp.
Ela
Pe textul:
„portret de bărbat" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCred, sper să se întâmple fiecărui om să iubească așa. Mulțumesc, e greu de grăit, parcă nici eu nu pot reda așa cum este simțirea de înaltă.
Ela
Ela
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMuolțumesc, Florina, sper să poți asculta întreaga partitură cu aceeași plăcere. Te mai aștept.
Ela
Ela
Pe textul:
„intermezzo" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNicolae, plăcut surprinsă de inspirația ce ai avut citind poezia aceasta. Nu e pleonastică nuanța, dacă vezi că e doar comparația și mai ales dacă știi că acel \"mut\" nu e decât o dimensiune a liniștii.
Ioana, mulțumesc, înseamnă că ai intrat ușor în portret. Te mai aștept.
Ela
Ioana, mulțumesc, înseamnă că ai intrat ușor în portret. Te mai aștept.
Ela
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextScriam în același timp, în același minut. Mulțumesc pentru respirare și pentru aducerea aminte. Și că mă citești așa cum sunt.
Ela
Ela
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMulumesc Erika, nici o simfonie nu poate fi compusă fără o anumită tehnică. Așa e și poezia. Aceasta e acum remodelată. Și așa cum e acum, cred că portretul este așa cum l-am \"văzut\" eu.
Anana, îți mulțumesc fiindcă ai desprins în filigran ce era maigreul din portret. Poate că nu întâmplător rezonezi cu acea tușă. Mă bucură să te văd aici.
Ela
Anana, îți mulțumesc fiindcă ai desprins în filigran ce era maigreul din portret. Poate că nu întâmplător rezonezi cu acea tușă. Mă bucură să te văd aici.
Ela
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextbun. am modificat acum, fără a schimba ideile și imaginile. mulțumesc
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextTania, tu cea care faci din feminitate tablouri rare, poți întrezări acest chip care abia se conturează, din alb și până în nedefinite culori ale altor lumi. Uneori nici cuvintele nu pot fi de ajuns. Mulțumesc.
Diana, pregătește rame simple, din lemn de cireș, protretele acestea sunt în nuanțe discrete, vor fi evitate liniile contrastante, pe cât posibil. Și se vor întâlni într-un același salon. Nu în muzeu. Mulțumesc pentru lectura printre esențele scrise.
Ioanule, mulțumesc, îmi amintesc, da, ai lăsat comentarii cu această observație și altor autori. Voi încerca să evit aceste alăturări. Nu pot schimba aici, deocamdată, nu îmi permite azi timpul, dar voi găsi eu momentul bun. Mulțam pentru cum îmi ești aproape și dai cu pastă corectoare ici-colo.
Ela
Diana, pregătește rame simple, din lemn de cireș, protretele acestea sunt în nuanțe discrete, vor fi evitate liniile contrastante, pe cât posibil. Și se vor întâlni într-un același salon. Nu în muzeu. Mulțumesc pentru lectura printre esențele scrise.
Ioanule, mulțumesc, îmi amintesc, da, ai lăsat comentarii cu această observație și altor autori. Voi încerca să evit aceste alăturări. Nu pot schimba aici, deocamdată, nu îmi permite azi timpul, dar voi găsi eu momentul bun. Mulțam pentru cum îmi ești aproape și dai cu pastă corectoare ici-colo.
Ela
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextBun regăsit, de astă vară nu ai mai intrat pe pagina mea.
Sunt portrete. Deschid seria unor portrete. E mult imaginar. Scriu așa cum scrie orice om dăruit în ale scrierii. Și sunt departe de cei care scriu \"greu de cuprins\" despre toate astea. Majoritatea scriitorilor scriu despre ele. Eu doar încerc. E simplu.
Mulțumesc.
Ela
Sunt portrete. Deschid seria unor portrete. E mult imaginar. Scriu așa cum scrie orice om dăruit în ale scrierii. Și sunt departe de cei care scriu \"greu de cuprins\" despre toate astea. Majoritatea scriitorilor scriu despre ele. Eu doar încerc. E simplu.
Mulțumesc.
Ela
Pe textul:
„portret de femeie" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextAm gustat glumele. Și le-aș duce mai departe, dar depășesc spațiul cometariului. Cum sunt câinii pământului, nu știu, dar pot fi și câinii cerului, acolo, prin legende și mituri îi regăsim. Și cum există un Dumnezeu al tuturor lucrurilor și ființelor, există și un Dumnezeu al pietrelor. Cred eu, așa, fără glumă. Mulțam.
Ela
Ela
Pe textul:
„tu nu mai ești trist" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMulțumesc pentru sfat, deși știi bine că nu despre grabă e vorba. În plus, comentariul tău venea imediat după al meu și răspunsul Mariei pt mine, iar în comentariul tău nu precizezi cui te adresezi. Îmi pare rău. Și păcat că vezi doar graba. Asta este.
Pe textul:
„Dacă pierzi tot, cine rămâi?" de Maria Gold
0 suflu
ContextInteresantă trimiterea, da, ai perceput și fire posibile, doar e limpede că am eu ce am cu fiul risipitor, omul pierdut, rătăcitorul, călătorul, copilul hoinar, exploratorul etc. Nu întâmplător te-ai gândit. Mă bucură.
Ela
Ela
Pe textul:
„tu nu mai ești trist" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNu, nu trebuie să schimbe prima variantă. În niciun caz. Din comentariul meu reiese clar că acel moment de inspirație, dintr-o suflare este mai prețios decât prelucrările ulterioare. Și, mai mult, am spus și mai clar că ultimele versuri formează în sine un poem rar. Nimic mai mult. desigur că și alte variante pot fi posibile, dar esența se pierde. Și, repet, prima variantă rămâne, de aceea în titlul comentariului anterior am scris limpede Maria rămâi. Prin urmare, Floriene, eram de acord cu tine. Credeam că se înțelege cu spiritul liber.
Maria, tu sigur ai văzut ce era de văzut. :)
Ela
Maria, tu sigur ai văzut ce era de văzut. :)
Ela
Pe textul:
„Dacă pierzi tot, cine rămâi?" de Maria Gold
0 suflu
ContextUite cum te recunoști în apele astea. Da, fiecare din noi e călător, fiecare pe un drum al său, poate pe o pânză de drumuri. Desigur, un timp ne oprim. Spiritul însă își continuă hoinăritul. În direcția deja aleasă. Tu, opreșete-te unde simți, de fiecare dată, indiferent de e pt o secundă sau mult mai mult. Mulțumesc.
Ela
Ela
Pe textul:
„tu nu mai ești trist" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextE o idee care cutremură. Cu atât mai mult cu cât este exprimată simplu și dintr-o suflare. Este un întreg suflet și o clipă fulger de înțelepciune. Nu are sens uneori să complici mai ales astfel de momente de sacru. Firește că expresia poetică, lirismul etc. sunt exigențe. Însă aici, nu era cazul.
Uite, îmi place a doua ta variantă, se vede că e mai lucrată, dar adaugă-i sfârșitul. Fiindcă acel sfârșit este un poem în sine. Și dacă scriai doar acele versuri, era îndeajuns pentru o poezie. Eu am citit de la apariție. Nici nu am comentat, fiindcă ultimele trei versuri nu necesită comentarii. Și știam că un asftel de poem nu trece neremarcat, indiferent că altcineva îl va vedea după o zi, două, nouă...
Și spontaneitatea creației uneori ne face să fim noi înșine, iar cuvintele să vină deja elaborate, doar așternându-se, fiindcă se scriu singure, cumva, mai ales că există, ființează demult în noi. Altfel nu s-ar fi născut.
Ela
Uite, îmi place a doua ta variantă, se vede că e mai lucrată, dar adaugă-i sfârșitul. Fiindcă acel sfârșit este un poem în sine. Și dacă scriai doar acele versuri, era îndeajuns pentru o poezie. Eu am citit de la apariție. Nici nu am comentat, fiindcă ultimele trei versuri nu necesită comentarii. Și știam că un asftel de poem nu trece neremarcat, indiferent că altcineva îl va vedea după o zi, două, nouă...
Și spontaneitatea creației uneori ne face să fim noi înșine, iar cuvintele să vină deja elaborate, doar așternându-se, fiindcă se scriu singure, cumva, mai ales că există, ființează demult în noi. Altfel nu s-ar fi născut.
Ela
Pe textul:
„Dacă pierzi tot, cine rămâi?" de Maria Gold
0 suflu
ContextDa, bine te-a dus gândul. Nici măcar nu e vorba de tristețe aici, ci de acea însoțire-veghe. Mulțumesc.
Ela
Ela
Pe textul:
„tu nu mai ești trist" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context\"Știu că într-o zi voi uita și-mi voi da drumul în prăpastia aceea fără Dumnezeu. Acolo nu plânge nimeni. Acolo ne cresc pietrele pe dinăuntru. Tu mi-ai spus că nu știi unde e. Înlăuntrul nostru e în Dumnezeu. Ar fi timpul să ne iubim fără să ne mai smulgem din tulpinile pe care ni le-a dat.\"
Fiindcă, știi, Ioana, că eu ascult cumva cuvintele și fiindcă în suspendarea asta deasupra abisului există - privește - un fir transparent, abia vizibil, pe care dacă știi cum să îl lași să te atingă, măcar prin alte cuvinte, vei ajunge a fi o apă anume, iar trecerea nu va mai fi oarecare, fiindcă vei fi în căușul palmelor Domnului. Așacum de fapt, cumva, tu ai scris aici, cu sau fără a-ți da seama.
Ela
Fiindcă, știi, Ioana, că eu ascult cumva cuvintele și fiindcă în suspendarea asta deasupra abisului există - privește - un fir transparent, abia vizibil, pe care dacă știi cum să îl lași să te atingă, măcar prin alte cuvinte, vei ajunge a fi o apă anume, iar trecerea nu va mai fi oarecare, fiindcă vei fi în căușul palmelor Domnului. Așacum de fapt, cumva, tu ai scris aici, cu sau fără a-ți da seama.
Ela
Pe textul:
„încă puțin" de ioana negoescu
0 suflu
Context\"a ridicat privirea și amândouă mâinele
spre tavanul alb
și a zis cu glas tare :
Dumnezeule nu nu nu nu
Dumnezeule eu nu sunt așa cum crezi Tu\"
da, și aici aș fi dat stea de l-aș fi citit atunci, înaintea polemicilor. Și aici.
fiindcă esențializarea este mai presus de toate prezentă. e aici un model de verticalitate, o estetică concretă și o poetică a sacrului din om. Câtă negație, atâta afirmație, or Victor știe bine asta.
Acum un an, Victor știe, respingeam ceva din ceea ce scria sau din manifestările lui. S-au schimbat multe în el, ca poet este de netăgăduit.
Ela
spre tavanul alb
și a zis cu glas tare :
Dumnezeule nu nu nu nu
Dumnezeule eu nu sunt așa cum crezi Tu\"
da, și aici aș fi dat stea de l-aș fi citit atunci, înaintea polemicilor. Și aici.
fiindcă esențializarea este mai presus de toate prezentă. e aici un model de verticalitate, o estetică concretă și o poetică a sacrului din om. Câtă negație, atâta afirmație, or Victor știe bine asta.
Acum un an, Victor știe, respingeam ceva din ceea ce scria sau din manifestările lui. S-au schimbat multe în el, ca poet este de netăgăduit.
Ela
Pe textul:
„- Omul -" de hose pablo
0 suflu
ContextInteresant că ai surprins acea așteptare în porți. Și nu e neapărat Penelopă, e ceva mai înalt. Cred că și asta ai intuit, după cum ai lăsat cuvintele să curgă. Mulțumesc.
Ela
Ela
Pe textul:
„tu nu mai ești trist" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCe m-a înmărmurit când am citit cărțile tale, este o anume reflectare, în unele regăseam insule din mine. Și nu am putut să nu îți rostesc. Și poemul acesta dinspre mine este un dialog cu tine, pentru tine. Mulțumesc, ai aprins o lumină, o lumină anume.
Ela
Ela
Pe textul:
„poem în răsărit de lună" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context