Ela Victoria Luca

Când privești ochii unui om desprinzi uneori timpuri și trăiri fără de nume. Atunci încerci un efort de punere în cuvinte, de figuarre, de metaforizare, de elaborare în tine, cumva, să poți găsi felul de a-l cuprinde din necuprins. Așa este și aici urletul cerbilor. Mulțumesc pentru cum ai ascultat cântecul.

Ela

Mă bucură încet și discret această re-oglindire, fiindcă cumva regăsirile sunt reciproce. Citind ultima ta poezie am crezut că amețesc, abia de realizam că ești tu. Mă întrebam de sunt eu din alt timp. Sau tu din alte aceleași trăiri. De aceea, de multe ori citindu-te, e greu să spun ceva. \"...în cer\".

Ela

Ultimul foc, da, al vieții. Ai \"văzut\" bine. Întotdeauna vezi acele fire de legătură între timpuri și tărâmuri. Și, da, există și petalele de anemone, clipele acelea de rară bucurie. Fără de care nu s-ar mai putea nici măcar auzi cerbul. Mulțumesc.
:)Nu te necăji cu erate, eu fac și mai multe erori în comentarii.

Ela

Trandafiraș, Alma, MiCa, Ioana, Gelu, Nicole (mi-e dor), Ioana , Liviu, Dominic, Adina, Anana, Alin, Anele, Erika, Leea, vouă tuturor, fiindcă ați ascultat povestea, v-ați lăsat cuprinși în dansul culorilor, ați simțit poate altfel acum legendele iernii și ați (re)ascultat la masa regelui Boabdil versuri din poemele lui Andu cel cu Bobadil. Care va trece pe aici în timpul lui.
Ioane, mi-a ieșit neintenționat poanta, de altfel ca și majoritatea poantelor mele. ;)) Mai bine mă făceam balerină, aș fi avut sigur mai multe stele în păr. :) Mulțumesc pentru dubla stea. ;)
Las Lagrimas de felice. :)

Ela

Așa voi face, nu vreau să îl măresc pe colaj, s-ar vedea prea anapoda. :) Mulțumesc.

Cum găsesc acest comentariu al tău deja în alt an, îți mulțumesc pentru gândul de bine. Cât despre ceasul acela transparent, despre drumurile rătăcite, e bine că au rămas în anul trecut. Mi-a luat ceva timp să țin deoparte ceva și să pun punct. Mulțumesc mult.

Ela

Mă iartă, acum am găsit comentariul tău, am citit pe îndelete, recunosc același spirit căutător și iscusit în a decripta înțelesuri. Îți voi clarifica cumva. Al șaptelea cerc de cer - al șaptelea cerc de pământ, ca o oglindire. Ce în cer e și în pământ, în om. O să văd și cu acea virgulă sau acel să. Mulțam mult.

Ela

\"herghelia de lacrimi\" e citata dintr-o poezie a mea, recentă, cred că știi bine care. aici ar trebui să îți multumesc, Ioana.

DAR: mă deranjează deja foarte rău comentariile pe care le lași la textele mele în ultima vreme. Nu știu cine ești și ce te stârnește să procedezi astfel, dar TE ROG SÃ TE OPREȘTI AICI. Și spun TE ROG.
Rog editorii de asmenea să treacă off topic sau să încerce să refuze asemenea intervenții pe texte.
E SITE LITERAR.
Nu formum pentru adolescenți sau oameni cu diverse probleme.

Mulțumesc.

Ela

\"timid le privești chipurile imagine în cafea
prin imagine jumătate afară
jumătate în sine amară\"

Imi place aceasta jumatate oglindire, jumatate ascundere, imi place acea imagine din cafea, imi aminteste de o prima coperta unde vag, foarte vag si numai de pe anumite monitoare se intrezareste un chip. si jumatatea din sine, amara, este bine si adevarat spus. nu stiu daca \"jumatatea\" e chiar perfect doime sau are alte dimensiuni, dar nici nu conteaza.

Multumesc, putini sunt cei care dupa ce se duc se pot re-intoarce. Indiferent de loc, de timp. Si caii spiritului ramin vii, oriunde. Multam. Promit sa revin. :)

Ela

George, de era de lemn, apoi o fi fost copac. Copacel, Georgel.

Paul, interesant autor moartea aia. Si eu dresoare, nuuu. Doar trecatoare, uneori admiratoare, alteori doar. Multam. :)

Ela

\"voi citi in verde poemele\"

- da, fara infrgiurate... si cu \"in\". ca mai sus. :)

si fond.:)
atit aici: \"voi citi verde poemele înfrigurate\" = voi citi in verde poemele

e un cintec, cumva. :) repetitiile dau o anume masura. :)

imi place:
\"buzele mele te vor chema în matcă
în matca trupului ce va fi luat forma ta\"

Nu demult scriam: \"a doua zi as lua forma ta, mereu\" (nu pe agonia)

Ela

MiCa, ce imagini trec prin irisii taiii. Crocodilul? Aaa, lacrimile de. Am inteles, asa e in fata unui frumos, elegant si liber spirit.

George, ooo, dar si caii si poetii au - sper eu - libertatea spiritului. In limita omeneasca si cabalina a cuvintului libertate. :)

Multam voua de privire, azi, intr-o pagina de

Ela

Nu e rece. Vorbeste despre un anume rece, prearecele. Scuza ambiguitatea mea. Si stiu bine ce spui. Si nu am salvat, l-am privit cu ochii mei, atit. Sia r fi -asa cum am spus mai sus - inca multe de scris. Asta inseamna mult. Nu, nu e nici o moda. Nu e nevoie. Stii bine.

Ela

La asta se referea Ioan, ai un typos, l-am vazut si eu de la prima citire dar am uitat de el: \"domnă\" - in ultimul vers prima strofa

Vagabondul in varianta poetica. Dar cel mai fain imi suna acel \"vietatea aceasta numele tau\", care se pare ca s-o trezit pe lume intr-o primavara sau chiar nu-i asa, e mereu primavara. Nici nu trebuie sa poarte nume. Esential este ca e vie si nu, nu se poate indeparta.
Ies versurile din iarna, si-au gasit ele cumva pamintul. :)

Ela

Raul, stii ce reverenta fac in final caii dupa un spectacol de echitatie. Primeste-o, calul meu negru ti-o ofera, fiindca - departe de a vorbi despre sah - aici ai facut mat orice alta interpretare. Ai gindit cu gindul meu - vechi al tau, vechi al meu, aceasta a-temporalitate a spiritului, intr-un continuum de a fi (prezent, viitor, trecut, orice nume ar purta), orice \"nenumit\', fiindc[ multe ramin a fi inca numite, chiar daca noi ne lasam in Iluzia atotcunoasterii. Cred ca si dumnezeu are pagina sa eleganta. Altfel nu s-ar mai fi povestiti acest \"fel de a fi scriere\", scrierea a sortii, a lumii, a... Alfabetului spiritului. Noica: \"Cele 27 de trepte ale spiritului\", cumva, mi-ai amintit de asta. Desi scriai de Gide. :)
Ma opresc fiindca vad cum alunec intr-un dialog cu tine, in zona epistolara deja. :)
M u l t u m e s c.

Ela

anatomicul, la Moby Dick... si diacriticele de rigoare. etc

Este o altfel de Iona. Este o disolutie a fiintei intr-un okeanos. Anatamonicul si fiziologicul aici nu sunt decit pre-texte pentru a face mai palpabila, mai concreta des-Fiintarea. Se pare ca e ca o legenda sau incercarea de a rescrie o legenda. Cred ca ce ia respiratia citind acest poem este incarcatura simbolistica. Cumva totul este scris intr-un registru vizual, dar imaginile trec prea rapid una intr-alta, ca si cum nu te-ar lasa sa intri intr-un ritm firesc. E scris cu luciditate, usor ironic, sau asa se aude \"cintecul\" citirii mele. \"Balena\"-fantoma, nu e ca Iona, nu inghite, nu e destinul celui inghitit aici, este destinul ei, cea care ramine fara a avea din ce/cine se hrani, e ca si cum Iona nu ar mai exista, ramine pe tarm. E ca si cum Dumnezeu nu ar mai avea omul si ar muri si el. Daca e sa fortez nota interpretarii.
Consider ca stilistic ai amestecat elemente de comun, intr-o idee foarte buna, sunt unele banalizari printre sintagme pretioase, care da senzatia de nereusit. Cumva ideea nu se sustine, iar in alte locuri este prea-sustinuta. De fapt asta este si dificultatea in compunerea unor astfel de poeme, riscul sa nu aluneci prea tare in ermetic sau in banal. Si cred ca pot spune si ce simt eu ca nu merge:

\"parca era..\"
\"Croazieră de lux pentru pescăruși fataliști\" - fatalisti?
\"pe la mijloc i s-a facut foame\"
\"zburat zbierind\"
atolul \"s-a despicat\"
\"În gura întredeschisă lumina raiul\"
\"epiglota pendula\"
\"tunetul furtunii\"
\"Iar sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară\"
\"sucurile acide s-au vărsat in ciorba clară\"
...


Finalul in majuscule chiar nu merge. Nu e necesara accentuarea si nici joaca majuscule-minuscule.
Sentimentul meu e ca exact asa ai vrut sa compui, exact asa ai ales cuvintele, totul e intentionat, judecat, cautat. Ca sa creezi un anume efect. Insa ceva se pierde pe linia poetica, da senzatia de artificial.
Mie imi pare o anti-Iona. sau o deridere a Ionei. De ce m-a dus cu gindul al Moby Dick: fiindca acolo e o iluzie, e zbaterea omului in van. Si cumva scenografia acestui poem m-a \"plonjat\" in acel film.

Ar fi destule inca de spus, aici nu am luat nici apararea, nici nu am acuzat. Nu am adus o critica literara, fiindca nu as avea cum, sa fim sinceri. Doar impresii.

E interesant. Nu pot spune cit de bun, in sens de \"cit\". Ceva lipseste sau poate e prea-recele care nu ma lasa sa vad mai mult. Nu stiu inca, dar ceva lipseste.

Oricum, e un text pe care il citesti si recitesti, e alunecacios, precum spinarea balenei. :)

Ela