Ela Victoria Luca

demnitate în discurs. la limita dintre rugă, revoltă și acceptare, poezia își păstrează axisul liric prin recurgerea la melos și figurabil, respectiv prin reprezentări investite cu afect și prin metaforizare a pulsiunii morții până la a transforma, sublimabil, în cântec la marginea existenței. să întrebi moartea cum să te lupți cu ea. dialog imposibil și, paradoxal, întâmplat deja. dacă \"trup de cenușă\" am mai întâlnit, construcția \"paloarea urii-n loc de o gutuie\" este originală.
las pe prima pagină, fiindcă aici este o compoziție remarcabilă.

Ela

am parcurs grădina.poezie, pe urmele unui ulise nerătăcitor, acest ego pe care îl lași să își adune cuvintele din nisipuri. nu m-am împiedicat în nimic, din construcția ta poetică, numai la final însă aș schimba \"pe_pielea\" cu \"de pielea\" pt evitare alăturare, iar sensul oricum se păstrează. și recomandarea unei poezii în care simbolismul nu sufocă poeticul.

Ela

vă rog corectați totul, cu atenție, și apoi retrimiteți.

Pe lângă faptul că acesta cred că este textl tău cel mai bun, ca mesaj și sensibilitate a trăirii și a transmiterii lor prin îmbinare discurs confesiv - discurs poetic, îți comunic și că de astăzi ai nivel 50 pe site. Văd că ai citit regulamentul, îl recitești de câte ori crezi că îți este necesar. Așteptăm noi texte și comentarii bune mai departe. Succes.

Ela

sunt multe diacritice lipsă. vă rog corectați.

steluța thaiis

Mulțumesc, așa învățătură am primit, așa amintesc și eu aici celui ce are nevoie să știe. Semn bun.

Ela

Mulțumesc, cred că atunci când mi-ai lăsat acest semn aveai o certitudine a experienței interioare de mine trăită și aici cumva pusă în cuvinte, atât cât e posibil într-un spațiu larg deschis oameniilor.

Ela

no, nici eu nu înțeleg neînțelegerea ta, dar nu.i bai, dacă aici la \"omul fără pumni\" nu ai văzut personajele și rolul fiecăruia, apăi Doamne mă întreb ce-oi fi zicând la absorbția imediată a luminii, unde personajele ncii nu se percep. nu știu de ce ai amestecat aici editorul dar nu contează, toți cădem în păcatul ăsta, în fond, e cea mai la îndemână capcană. chiar și pt un editor care cade singur în ea.
katlinule, eu mi-s simplă. n rest, fiecare proiectează ce dorește din sinele său fără hotare.

Ela

dragii mei cei Întrebători, Andu și Dana (tiii, ce alăturare, am deja alte imagini aici), darius are de făcut o călătorie spre Lhasa, știe el misiunea, greu posibilă, dar nu imposibilă: îmi aduce mozaicul. De aceea, după aceste șapte zile din destin de piatră vie, și până voi pleca eu la paris, m-am gândit să scriu și eu așa, de una singură despre ce mi-a fost lăsat să scriu. e tot rugămintea lui darius, care avea niște apercepții despre hiatusuri și nu știa ce-i de făcut cu ele. ei bine, m-am aflat și eu la marginea nevăzută a luminii și m-am trezit rostindu-i. știu că vă e dor de el, și mie îmi este. uf, cât îmi este, nici nu e de spus. dar las\' că vede el când s-o arăta pe cale. :)

Val, comentariul tău însoțit de foto relevante, atingând geometriile imposibil de perceput, căutând spații dintre luminile luminii, mă bucură mult, mai ales că este semn că ai deslușit ce se poate desluși în prima zi. Cred că din cele șapte se mai pot des-fira infinite sensuri ale fiindului. Mulțumesc, îi voi transmite lui darius percepțiile tale. :)

no, amu, vezi, darius? ia hai acasă, cu mozaic cu tot, că mă ceartă lumea! eee

la

Monica, a privi vertical inutilul înseamnă cumva a-l asuma spre a-l arde, spre a trece prin prideri ca prin ape eliberatoare, cu palmele deschizându-le, pumnii nemaifolosind. Mulțumesc pentru că ai înțeles oracolul.

Anana, bun regăsit, \"se întâmplă o singură dată\", da, această ieșire din palme a luminilor, așa precum nașterea, așa precum moartea, așa precum uncia și nedefinita noastră viață, de au fost sau vor mai fi, numai cei deja pășiți dincolo ști-vor. Mulțam pentru acordajul trăirilor.


Alex, ai perceput foarte bine acest joc dinamic, acel nonactant care se află în substanța materiei și o face să existe printr-un impuls continuu sau discontinuu, în funcție de natura luminilor. Da, e un itinerar aici, autoarea privind cumva din afară, după ce a fost înlăuntrul labirintului. Analiza ta vine să întregească tabloul interior, ceea ce deja este de apreciat, fiindcă la anii tăi este o sclipire. Păstreaz-o cât mai mult, cât mai departe, cât mai Înalt. Mulțumesc pentru steluța invizibilă, eu întotdeauna primesc invizibilul. :)

Dana, mă bucură că ai prins în pumni acest poem, sper și eu original. Nici eu nu am mai citit până acum, dar asta nu exclude că unde în lumea asta nu a scris despre. Cine știe câte au fost deja scrise înaintea noastră, publicate sau nu. Poate doar în mintea cuiva să fi apărut și e suficient. Imaginea mi-a venit de la o zi în care palmele mi-au stat perfect întinse, eu cea care ține mai mereu pumnii închiși. :) Nu, nu ai bătut deloc câmpii. Cel mult poate ai făcut-o odată cu mine.:)

Ela

nu am putut lăsa invizibil acest mozaic poetic, compoziție din cinci piese despre spaima de moarte, despre cum lupii din lume - oriunde ar fi lumnea asta - își înfig urletul în tălpile omului (deosebită expresie aici). Nespovedit, se cufundă în umblet, acolo, închis precum într-un iglu fără somn. În final, focul aprins din măr e viața dinlăuntru transmisă dinspre ei, născătorii noștri, mai departe, celor ce vor urma. Mi-a plăcut în întregime. Nu găsesc nimic de prelucrat, acum. Las spre lectură pe prima pagină.

Ela

și mie mi-a plăcut mult eleganța acestei poezii, îndeosebi finalul cu trenul-viață ce se strecoară printre degete, ca și tot ce se dizolvă în minte, până la a ne face să pierdem reperele, să rămânem doar \"fotografii\" sau memorii în ceilalți. mi-a plăcut și fragmentul: \"aerul
săpa în palme labirinturi\" - acolo suntem închiși, atunci când ni se închid pumnii.
este iar o poezie bună a ta, pe care o las spre citire pe prima pagină.

Ela

vă rugăm a se posta maxim 3-4 texte succesive pe zi. pentru a putea fi citit cu adevărat și pentru a respecta spațiul de postare pt autori, care este de 50 pe o pagină.

Domnule Nicolae Postolache, aveți de azi nivel 50 de acces pe site. Textele și comentariile dvs. vor intra de acum automat. Vă rog să citiți secțiunea \"reguli\" de pe pagina principală, sus, centru, pentru a vă familiariza cu funcționarea sitului.
Așteptăm noi texte și, desigur, comentariile dvs. pe textele autorilor poezie.ro.
Succes.

Ela

ce -l faci paralel cu timpul suspendat în orgoliul
vredniciei tale
.

și punctul acela dintre strofe.

Mulțumesc, ai intuit fin. Omul fără pumni e omul cu palmele larg deschise, dăruind și dobândind, așa, cu liniile vieții și morții lui, lumină spre și înspre ceilalți și el însuși. Nu știu dacă femeia aceea e moartea sau viața pe ultimele zile spre moarte. :) Oricum, \"cineva\" îi va trece tălpile dincolo, oricât ar fi femeia de născătoare de lumină dincoace.

Ela

da, este un întreg volum de frig aici, și o întreagă lăsare în pumnii soartei. mulțumesc pentru semn.

am recomandat pentru maturitatea și siguranța discursului poetic. pentru buna construcție, pentru trăirea bine dozată, pentru autenticitate și pentru un estetism feminin, rafinament și limpezime. nu dau citatele care mi-au plăcut, fiindcă mi-a plăcut totul. dar finalul este admirabil

Ela

este - cred și eu - unul dintre dacă nu cel mai bun text al tău de până acum. nu ieși din \"jurnal\" încă, dar te înclini mai mult spre poetic. poem-confesiune, poem-autodefinire, poem-căutare de sine. aici începi să te privești în oglindă din starea ta de poet și începe să se contureze bine ceea ce vezi și ceea ce lași cititorului să vadă.
elimină acel \"că\" din strofa 3, fiindcă nu merge ca vers singular și findă nici nu e necesar, se include. mai sunt ici-colo elemente de legătură care pot fi eliminate la o prelucrare, pt a ieși din epic mai mult, dar per ansamblu, e bine. reco pt sinceritate și coerență, pt autodefinire autentică și pentru că ai reușit de la o vreme să te descoeperi așa cum erai acum mulți ani când începusei să scrii poezie. sper ca această încurajare să fie de bun augur mai departe.

Ela